dãltuí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dãltuiésc, imperf. 3 sg. dãltuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dãltuiáscã … Romanian orthography
dăltuire — DĂLTUÍRE, dăltuiri, s.f. Acţiunea de a dăltui şi rezultatul ei; săpare cu dalta în piatră, în lemn etc. – v. dăltui. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 dăltuíre s. f., g. d. art. dăltuírii; pl. dăltuíri Trimis de siveco, 10.08.2004 … Dicționar Român
dăltuitor — DĂLTUITÓR, OÁRE, dăltuitori, oare, s.m. şi f. (Rar) Persoană care dăltuieşte. [pr.: tu i ] – Dăltui + suf. tor. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 dăltuitór s. m. (sil. tu i ), pl. dăltuitóri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa … Dicționar Român
daltă — DÁLTĂ, dălţi, s.f. Unealtă de oţel în formă de pană tăioasă, cu sau fără mâner, folosită de fierari, dulgheri, sculptori etc. la crestat, la cioplit, la scobit sau la tăiat. – Din sl. dlato. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DÁLTĂ … Dicționar Român
dăltuit — DĂLTUÍT, Ă, dăltuiţi, te, adj. Lucrat, cioplit, sculptat cu dalta. – v. dăltui. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
dăltuitură — DĂLTUITÚRĂ, dăltuituri, s.f. (Rar) Scobitură, crestătură făcută cu dalta. [pr.: tu i ] – Dăltui + suf. tură. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DĂLTUITÚRĂ s. v. cioplitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime dăltuitúră … Dicționar Român
struji — STRUJÍ, strujesc, vb. IV. tranz. (reg.) 1. A curăţa pene, ramuri, ştiuleţi de porumb etc. de părţile nefolositoare, smulgându le şi îndepărtând aceste părţi; a smulge anumite părţi folositoare pentru a le utiliza. 2. A ciopli un material cu… … Dicționar Român
