Dicționar Român. 2013.
demonstrare — DEMONSTRÁRE, demonstrări, s.f. Acţiunea de a demonstra şi rezultatul ei; dovedire, argumentare. – v. demonstra. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEMONSTRÁRE s. 1. v. confirmare. 2. argumen tare, argumentaţie. (O demonstrare… … Dicționar Român
demonstraţie — DEMONSTRÁŢIE, demonstraţii, s.f. 1. Dovedire, pe bază de argumente şi de exemple concrete, a realităţii unui fapt; demonstrare, argumentare. ♦ Şir de calcule, de raţionamente etc. prin care se dovedeşte adevărul unei teoreme sau conţinutul unei… … Dicționar Român
probaţiune — PROBAŢIÚNE, probaţiuni, s.f. (jur.) Dovedire; concr. dovadă. [pr.: ţi u ] – Din lat. probatio, onis, fr. probation. Trimis de oprocopiuc, 18.04.2004. Sursa: DEX 98 PROBAŢIÚNE s. v. probă … Dicționar Român
confirmare — CONFIRMÁRE, confirmări, s.f. Acţiunea de a confirma şi rezultatul ei; întărire, adeverire. ♦ Declaraţie prin care o persoană, îndreptăţită să ceară anularea unui act, îl recunoaşte valabil. ♦ Aprobare a unui act sau a unei măsuri procedurale de… … Dicționar Român
coroborare — COROBORÁRE, coroborări, s.f. Acţiunea de a corobora şi rezultatul ei. – v. corobora. Trimis de IoanSoleriu, 08.05.2004. Sursa: DEX 98 COROBORÁRE s. v. adeverire, arătare, atestare, certificare, confirmare, demonstrare, demonstraţie, dovedire,… … Dicționar Român
probă — PRÓBĂ, probe, s.f. 1. Confirmare a unui adevăr, dovedire; dovadă, semn, mărturie în sprijinul cuiva sau a ceva. ♢ Probă cu martori = susţinere prin martori a unei afirmaţii în faţa instanţelor de judecată. ♢ loc. vb. A da probă (sau probe) de … Dicționar Român
răspuns — RĂSPÚNS, răspunsuri, s.n. 1. Ceea ce se spune, se scrie, se comunică celui care întrebă ceva; cuvinte spuse, scrise sau transmise printr un intermediar unei persoane care a întrebat ceva sau s a adresat cuiva. ♢ loc. vb. (pop.) A da (sau a face)… … Dicționar Român
stabilire — STABILÍRE s.f. Acţiunea de a (se) stabili; determinare, precizare, dovedire; descoperire; înfăptuire; aşezare, instalare. – v. stabili. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STABILÍRE s. 1. aşezare, fixare, instalare, oprire, statornicire … Dicționar Român
întărire — ÎNTĂRÍRE, întăriri, s.f. Acţiunea de a (se) întări şi rezultatul ei. ♢ Pronume de întărire = pronume care însoţeşte un substantiv sau un pronume cu scopul de a preciza obiectul determinat. ♦ (înv.) Act legalizat. – v. întări. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
