probaţiune

PROBAŢIÚNE, probaţiuni, s.f. (jur.) Dovedire; concr. dovadă. [pr.: -ţi-u-] – Din lat. probatio, -onis, fr. probation.

Trimis de oprocopiuc, 18.04.2004. Sursa: DEX '98



PROBAŢIÚNE s. v. probă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



probaţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), pl. probaţiúni

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PROBAŢIÚNE s. f. 1. (jur.) acţiunea de a proba (1); dovedire; dovadă. 2. timp pentru noviciat. (< fr. probation, lat. probatio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN