dogorî

dogorî
DOGORÎ́, vb. IV. v. dogori.
Trimis de Zavaidoc, 13.09.2007. Sursa: DLRM

DOGORÎ́ vb. IV v. dogori.
Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

dogorî (-resc, -ít), vb. – A încălzi, a prăji, a pîrjoli. – Mr. dugurescu, dugurire. sl. gorĕti "a arde", cu pref. exhaustiv do- (Miklosich, Lexicon, 138; Cihac, II, 97; Pascu, suf., 52; Conev 99), cf. bg. dogorĭam, dogorĭavam, sb. dogoreti "a arde complet". Conjugarea oscilează între formele dogori şi dogorî. – Der. dogor, s.n. (foc, centru de căldură), deverbal; dogoare, s.f. (ardoare, usturime, arsură); dogoreală, s.f. (arsură); dogorită, s.f. (băşică produsă de o arsură); dogoritor, adj. (fierbinte, arzător).
Trimis de blaurb, 06.08.2007. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • dogori — DOGORÍ, dogoresc, vb. IV. intranz. 1. (Despre soare, foc etc.; la pers. 3) A răspândi o căldură puternică, arzătoare. ♦ tranz. A da cuiva o senzaţie de căldură arzătoare; a încinge, a înfierbânta ceva. 2. (Despre oameni şi despre părţi ale… …   Dicționar Român

  • arde — ÁRDE, ard vb. III. I. intranz. (Despre foc) A fi aprins. II. 1. tranz. A da foc, a băga în foc. ♢ expr. A arde cu fierul roşu = a) a face (unui animal) un semn cu un fier înroşit în foc; b) a înfiera; a stigmatiza (pe cineva). 2. tranz., refl. şi …   Dicționar Român

  • pripi — PRIPÍ, pripesc, vb. IV. 1. refl. A face un lucru în grabă şi adesea fără chibzuială, a acţiona în pripă. ♦ intranz. (înv.) A se grăbi, a se zori. ♦ tranz. A accelera, a iuţi ritmul unei acţiuni. ♦ A nu izbuti, a rata o acţiune din cauza grabei. 2 …   Dicționar Român

  • dogoritor — DOGORITÓR, OÁRE, dogoritori, oare adj. Care dogoreşte. [var.: dogorîtor, oare adj.] – Din dogori + suf. (i)tor. Trimis de Zavaidoc, 13.09.2007. Sursa: DLRM  DOGORITÓR, OÁRE, dogoritori, oare, adj. Care dogoreşte; fierbinte, arzător. [var.:… …   Dicționar Român

  • păli — PĂLÍ2, pălesc, vb. IV. intranz. 1. A deveni palid, a se îngălbeni la faţă (de emoţie, din cauza unei boli etc.). 2. (Despre surse luminoase) A şi pierde strălucirea, a se stinge. – Din fr. pâlir. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98  PĂLÍ1 …   Dicționar Român

  • dogoare — DOGOÁRE s.f. Căldură arzătoare produsă de soare, de foc sau de un obiect foarte fierbinte; dogoreală. – Din dogori. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DOGOÁRE s. 1. v. caniculă. 2. arşiţă, dogoreală, fierbinţeală, pară, văpaie.… …   Dicționar Român

  • dogoreală — DOGOREÁLĂ s.f. Faptul de a dogori; dogoare. – Dogori + suf. eală. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DOGOREÁLĂ s. 1. v. caniculă. 2. v. dogoare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  dogoreálă s. f …   Dicționar Român

  • dogorit — DOGORÍT, Ă, dogoriţi, te adj. Înfierbântat2, ars, pârlit2. [var.: dogorất, ă adj.] – v. dogori. Trimis de Zavaidoc, 13.09.2007. Sursa: DLRM  DOGORÍT, Ă, dogoriţi, te, adj. Înfierbântat, ars; pârlit. [var.: dogorất, ă adj.] – …   Dicționar Român

  • frige — FRÍGE, frig, vb. III. 1. tranz. A prepara un aliment (în special carne sau peşte) prin expunere directă la acţiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie. ♢ Compus: (fam.) frige linte s.m. invar. = om avar, zgârcit,… …   Dicționar Român

  • prigori — PRIGORÍ, prigoresc, vb. IV. refl. (înv. şi reg.) A se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare. ♦ fig. A fi chinuit, torturat de ceva, a se frământa, a se perpeli. – Din sl. prigorĕti. Trimis de ana zecheru, 15.04.2004.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”