prigori

prigori: PRIGORÍ, prigoresc, vb. IV. refl. (înv. şi reg.) A se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare. ♦ fig. A fi chinuit, torturat de ceva, a se frământa, a se perpeli. – Din sl. prigorĕti.

Trimis de ana_zecheru, 15.04.2004. Sursa: DEX '98

PRIGORÍ vb. v. arde, dogori, frige, pârjoli.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

prigorí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. prigorésc, imperf. 3 sg. prigoreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. prigoreáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A SE PRIGOR//Í mă prigoriésc intranz. înv. reg. A se expune acţiunii unei călduri puternice; a se arde; a se prăji. /<bulg. pregorja

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

prigorí (prigorésc, prigorít), vb. – 1. A arde, a dogori, a frige, a se mistui. – 2. (refl.) A suferi de sete. sl. prigorĕti (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 226; Conev 37), cf. bg. prigoream (Pascu, suf., 52). cf. prigoare. – Der. prigorişte, s.f. (înv., loc însorit).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Игры ⚽ Нужна курсовая?

prigoare — PRIGOÁRE, prigori, s.f. Pasăre migratoare zveltă, de mărimea unei turturele, viu colorată (cu roşu, galben, negru, albastru verzui), cu ciocul lung şi subţire, care trăieşte pe malurile lutoase ale apelor şi se hrăneşte mai ales cu albine şi… … Dicționar Român
prigor — PRIGÓR, prigori, s.m. Prigorie. – Din prigori. Trimis de gall, 10.04.2009. Sursa: DLRM … Dicționar Român
prigorie — PRIGÓRIE s.f. v. prigoare. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PRIGÓRIE s. (ornit.; Merops apiaster) albinărel, furnicar, viespar, (reg.) albinar, albinel, ploier, ploieşte, ploiete, prigorean, viespariţă, ciuma albinelor, lupul… … Dicționar Român
arde — ÁRDE, ard vb. III. I. intranz. (Despre foc) A fi aprins. II. 1. tranz. A da foc, a băga în foc. ♢ expr. A arde cu fierul roşu = a) a face (unui animal) un semn cu un fier înroşit în foc; b) a înfiera; a stigmatiza (pe cineva). 2. tranz., refl. şi … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias