divagáţie — s. f. (sil. ţi e), art. divagáţia (sil. ţi a), g. d. art. divagáţiei; pl. divagáţii, art. divagáţiile (sil. ţi i ) … Romanian orthography
digresiune — DIGRESIÚNE, digresiuni, s.f. Abatere, îndepărtare de la subiectul tratat; excurs; parte a unei lucrări care conţine o asemenea abatere. [pr.: si u . – var.: (înv.) digrésie s.f.] – Din fr. digression, lat. digressio, onis. Trimis de claudia,… … Dicționar Român
divagare — DIVAGÁRE, divagări, s.f. Faptul de a divaga; divagaţie; digresiune. – v. divaga. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DIVAGÁRE s. v. digresiune. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime divagáre s. f., g. d. art. divagării; … Dicționar Român
divaga — DIVAGÁ, divaghez, vb. I. intranz. A se abate de la subiectul în discuţie; p. ext. a vorbi aiurea, a bate câmpii. – Din fr. divaguer, lat. divagari. Trimis de Iris, 05.10.2004. Sursa: DEX 98 DIVAGA vb. v. abate … Dicționar Român
divagaţiune — DIVAGAŢIÚNE s.f. v. divagaţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
elucubraţie — ELUCUBRÁŢIE, elucubraţii, s.f. Combinaţie haotică de elemente absurde; aberaţie. ♦ Divagaţie. [var.: elucubraţíune s.f.] – Din fr. élucubration. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ELUCUBRÁŢIE s. v. absurditate. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
excurs — EXCÚRS, excursuri, s.n. (livr.) 1. Abatere, deviere de la subiect pentru a lămuri o problemă secundară; digresiune. 2. Dizertaţie sub formă de digresiune, făcută cu ocazia comentării unui pasaj dintr un autor (antic). – Din lat. excursus. Trimis… … Dicționar Român
ocol — OCÓL, (1) ocoluri, (2, 3, 4, 5, 6) ocoale, s.n. 1. Mişcare în jurul unui punct fix sau de jur împrejurul unui loc; deplasare în spaţiu care nu urmează calea cea mai dreaptă; înconjur, ocolire, ocoleală, ocoliş. ♢ loc. adj. De ocol = care… … Dicționar Român
ocoliş — OCOLÍŞ, ocolişuri, s.n. 1. Ocol (1), înconjur. ♦ fig. Divagaţie. ♢ loc. adv. Cu ocolişuri = pe ocolite, vag, indirect. Fără ocoliş (sau ocolişuri) = direct, pe faţă. 2. (înv.) Perimetru, circumferinţă. – Ocol + suf. iş. Trimis de oprocopiuc,… … Dicționar Român
paranteză — PARANTÉZĂ, paranteze, s.f. 1. Semn de punctuaţie care constă din două arcuri de cerc sau din două dreptunghiuri cărora le lipseşte o latură lungă şi între care se izolează o explicaţie, un adaos, un amănunt legat de restul unui text dat. ♦ p. ext … Dicționar Român
