paranteză

PARANTÉZĂ, paranteze, s.f. 1. Semn de punctuaţie care constă din două arcuri de cerc sau din două dreptunghiuri cărora le lipseşte o latură lungă şi între care se izolează o explicaţie, un adaos, un amănunt legat de restul unui text dat. ♦ p. ext. Text, adaos izolat între aceste semne grafice. ♦ Paranteză (1) în care apare o expresie algebrică, pentru a arăta că operaţia aflată în interiorul ei se efectuează înaintea celorlalte: p. ext. expresie algebrică izolată în acest fel. 2. fig. Digresiune (scrisă sau orală). ♢ Loc adv. În paranteză = în treacăt. [var.: (înv.) parantéz s.n.] – Din fr. parenthèse.

Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98



PARANTÉZĂ s. 1. (înv.) cuprinzătoare, închizătoare. (paranteză este un semn de punctuaţie.) 2. paranteză dreaptă = croşetă, (rar) paranteză franceză. (Text închis între paranteză.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



PARANTÉZĂ s. v. digresiune, divagare, divagaţie.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



parantéză s. f., g.-d. art. parantézei; pl. parantéze

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PARANTÉZ//Ă parantezăe f. 1) lingv. Semn de punctuaţie constând din două arcuri de cerc puse unul la începutul cuvântului sau textului ce se izolează din anumite motive (explicaţie, completare etc.), iar altul la sfârşitul lui. ♢ paranteză pătrată paranteză constând din două linii îndoite la capete una spre alta. 2) fig. Digresiune în cadrul unei comunicări. ♢ În paranteză printre altele. 3) mat. Semn care se pune înaintea şi la sfârşitul unei expresii algebrice, arătând că o operaţie se referă la întreaga expresie. /<fr. paranthese

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PARANTÉZĂ s.f. 1. Semn grafic constând din două arcuri de cerc care se închid reciproc şi care se folosesc pentru a izola fraze sau cuvinte intercalate într-un text. ♦ Frază sau propoziţie care are un sens deosebit şi care este intercalată într-o altă frază. 2. (fig.) Digresiune. [var. parantez s.n. / cf. fr. paranthèse, germ. Paranthese, lat. parenthesis < para – alături, en – în, thesis – punere].

Trimis de LauraGellner, 15.01.2007. Sursa: DN



PARANTÉZĂ s. f. 1. semn de punctuaţie din două arcuri de cerc sau două linii îndoite la capete care se închid reciproc, pentru a izola o precizare etc., intercalate într-un text; textul însuşi. ♢ (mat.) semn grafic care cere ca operaţia cuprinsă în interiorul său să fie efectuată în prealabil. 2. (fig.) digresiune. (< fr. parenthèse)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN