digresiune

digresiune
DIGRESIÚNE, digresiuni, s.f. Abatere, îndepărtare de la subiectul tratat; excurs; parte a unei lucrări care conţine o asemenea abatere. [pr.: -si-u-. – var.: (înv.) digrésie s.f.] – Din fr. digression, lat. digressio, -onis.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DIGRESIÚNE s. divagare, divagaţie, (livr.) excurs, (fig.) ocol, paranteză. (A făcut o lungă digresiune.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

digresiúne s. f. (sil. -gre-si-u-), g.-d. art. digresiúnii; pl. digresiúni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DIGRESIÚN//E digresiunei f. Abatere de la subiectul tratat (în cursul unei expuneri orale sau scrise), menită să învioreze şi să varieze expunerea; divagaţie. [art. digresiunea; G.-D. digresiunii; Sil. -si-u-] /<fr. digression, lat. digressio, digresiuneonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DIGRESIÚNE s.f. 1. Abatere de la un subiect principal; parte străină de subiectul tratat. 2. (Astr.) Alongaţie aparentă a unei planete în raport cu Soarele. [pron. -si-u-, var. digresie s.f. / cf. fr. digression, lat. digressio].
Trimis de LauraGellner, 22.02.2005. Sursa: DN

DIGRESIÚNE s. f. 1. abatere de la subiectul tratat pentru a lămuri o chestiune secundară sau pentru ca expunerea să fie mai variată; divagaţie, excurs. 2. elongaţie aparentă a unei planete în raport cu Soarele. (< fr. digresion, lat. digressio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • digresiúne — s. f. (sil. gre si u ), g. d. art. digresiúnii; pl. digresiúni …   Romanian orthography

  • excurs — EXCÚRS, excursuri, s.n. (livr.) 1. Abatere, deviere de la subiect pentru a lămuri o problemă secundară; digresiune. 2. Dizertaţie sub formă de digresiune, făcută cu ocazia comentării unui pasaj dintr un autor (antic). – Din lat. excursus. Trimis… …   Dicționar Român

  • divagaţie — DIVAGÁŢIE, divagaţii, s.f. Divagare; digresiune. – Din fr. divagation. Trimis de LauraGellner, 18.06.2004. Sursa: DEX 98  DIVAGÁŢIE s. v. digresiune. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  divagáţie s. f. (sil. ţi e), art. divagáţia… …   Dicționar Român

  • paranteză — PARANTÉZĂ, paranteze, s.f. 1. Semn de punctuaţie care constă din două arcuri de cerc sau din două dreptunghiuri cărora le lipseşte o latură lungă şi între care se izolează o explicaţie, un adaos, un amănunt legat de restul unui text dat. ♦ p. ext …   Dicționar Român

  • digresiv — digresív adj. m., pl. digresívi; f. sg. digresívă, pl. digresíve Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  DIGRESÍV, Ă adj. (Rar) De digresiune, în legătură cu o digresiune. [< fr …   Dicționar Român

  • divagare — DIVAGÁRE, divagări, s.f. Faptul de a divaga; divagaţie; digresiune. – v. divaga. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DIVAGÁRE s. v. digresiune. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  divagáre s. f., g. d. art. divagării; …   Dicționar Român

  • ocol — OCÓL, (1) ocoluri, (2, 3, 4, 5, 6) ocoale, s.n. 1. Mişcare în jurul unui punct fix sau de jur împrejurul unui loc; deplasare în spaţiu care nu urmează calea cea mai dreaptă; înconjur, ocolire, ocoleală, ocoliş. ♢ loc. adj. De ocol = care… …   Dicționar Român

  • digresie — DIGRÉSIE s.f. v. digresiune. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DIGRÉSIE s.f. v. digresiune. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • deschide — DESCHÍDE, deschíd, vb. III. 1. tranz. A da la o parte, a împinge în lături o uşă, o fereastră, un capac etc. care închide ceva. ♢ expr. A( i) deschide (cuiva) porţile = a( i) da (cuiva) acces (la ceva), a i acorda (cuiva) liberă trecere. ♦ A… …   Dicționar Român

  • horsdoeuvre — HORS DÓEUVRE ORDöVR/ s. n. inv. 1. parte neesenţială, digresiune. 2. gustare, aperitiv. (< fr. hors dóeuvre) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”