- distins
- DISTÍNS, -Ă, distinşi, -se, adj. 1. Care se remarcă prin însuşirile sale, care iese din comun; deosebit, remarcabil; (despre oameni) ilustru, eminent. 2. (Despre oameni şi manifestările lor) Plin de distincţie (2). ♢ (În formule de adresare) Distinsă doamnă! ♢ (În formule de încheiere sau, rar, de introducere a scrisorilor) Primiţi, vă rog, distinse salutări. – v. distinge.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Distins ≠ mediocruTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeDISTÍNS adj. 1. v. deosebit. 2. v. eminent. 3. v. ales. 4. ales, delicat, fin, manierat, politicos. (O purtare distins.) 5. ales, aparte, deosebit, (înv. şi reg.) scump. (Vorbe distins.) 6. ales, aristocrat, aristocratic, bun, ilustru, înalt, mare, nobil, (înv. şi pop.) mărit, slăvit, (înv.) blagorod, blagorodnic, (grecism înv.) evghenicos, evghenis, (fam. şi peior.) simandicos. (De neam distins.) 7. v. elegant. 8. v. academic.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedistíns adj. m., pl. distínşi; f. sg. distínsă, pl. distínseTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDISTÍN//S distinssă (distinsşi, distinsse) 1) Care se impune prin anumite însuşiri; remarcabil prin rangul sau meritele sale; eminent; deosebit; ilustru. 2) Care are o atitudine de demnitate (exagerată); plin de distincţie. /v. a (se) distingeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDISTÍNS, -Ă adj. Remarcabil, deosebit, eminent. ♦ Elegant, graţios, strălucitor (în purtări, în ţinută). [< distinge].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNDISTÍNS, -Ă adj. 1. remarcabil, deosebit, eminent. 2. plin de distincţie; elegant, graţios, strălucitor (în purtări, în ţinută). (< distinge)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.