distins

distins
DISTÍNS, -Ă, distinşi, -se, adj. 1. Care se remarcă prin însuşirile sale, care iese din comun; deosebit, remarcabil; (despre oameni) ilustru, eminent. 2. (Despre oameni şi manifestările lor) Plin de distincţie (2). ♢ (În formule de adresare) Distinsă doamnă! ♢ (În formule de încheiere sau, rar, de introducere a scrisorilor) Primiţi, vă rog, distinse salutări.v. distinge.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Distins ≠ mediocru
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DISTÍNS adj. 1. v. deosebit. 2. v. eminent. 3. v. ales. 4. ales, delicat, fin, manierat, politicos. (O purtare distins.) 5. ales, aparte, deosebit, (înv. şi reg.) scump. (Vorbe distins.) 6. ales, aristocrat, aristocratic, bun, ilustru, înalt, mare, nobil, (înv. şi pop.) mărit, slăvit, (înv.) blagorod, blagorodnic, (grecism înv.) evghenicos, evghenis, (fam. şi peior.) simandicos. (De neam distins.) 7. v. elegant. 8. v. academic.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

distíns adj. m., pl. distínşi; f. sg. distínsă, pl. distínse
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DISTÍN//S distinssă (distinsşi, distinsse) 1) Care se impune prin anumite însuşiri; remarcabil prin rangul sau meritele sale; eminent; deosebit; ilustru. 2) Care are o atitudine de demnitate (exagerată); plin de distincţie. /v. a (se) distinge
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DISTÍNS, -Ă adj. Remarcabil, deosebit, eminent. ♦ Elegant, graţios, strălucitor (în purtări, în ţinută). [< distinge].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

DISTÍNS, -Ă adj. 1. remarcabil, deosebit, eminent. 2. plin de distincţie; elegant, graţios, strălucitor (în purtări, în ţinută). (< distinge)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • distíns — adj. m., pl. distínşi; f. sg. distínsã, pl. distínse …   Romanian orthography

  • ales — ALÉS1 s.n. Faptul de a (se) alege. ♢ loc. adj. Pe ales(e) = deosebit, special. ♢ loc. adv. Pe ales(e) sau într ales = la liberă alegere, după plac. [Formă gramaticală: (în loc.) alese] – v. alege. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98… …   Dicționar Român

  • Sylvain Distin —  Spielerinformationen Geburtstag 16. Dezember 1977 Geburtsort Bagnolet, Frankreich …   Deutsch Wikipedia

  • academic — ACADÉMIC, Ă, academici, ce, adj. 1. Care ţine de academie, privitor la academie. ♢ Titlu academic = diplomă obţinută într o şcoală de grad universitar. ♦ (Substantivat, m.; înv.) Membru al Academiei Române. 2. Distins, solemn; de o corectitudine… …   Dicționar Român

  • nobil — NÓBIL, Ă, nobili, e, adj., s.m. şi f. I. adj. 1. Care dă dovadă de generozitate, de cinste, de spirit de abnegaţie; capabil de sentimente înalte; generos, ales. Om nobil. ♦ Care face cinste, care onorează, care pune într o lumină favorabilă pe… …   Dicționar Român

  • emerit — EMERÍT, Ă, emeriţi, te, adj. 1. (Ieşit din uz) Calificativ cuprins în titlul de onoare acordat unui artist, unui profesor, unui medic etc. care s a distins în mod deosebit în activitatea sa. 2. Experimentat, versat, priceput. – Din fr. émérite,… …   Dicționar Român

  • medaliat — MEDALIÁT, Ă, medaliaţi, te, adj. Care a fost distins cu o medalie; decorat. [pr.: li at] – Medalie + suf. at (după fr. médaillé). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MEDALIÁT adj. v. decorat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • select — SELÉCT, Ă, selecţi, te, adj. Ales, deosebit, distins. – Din fr. sélect, engl. select. Trimis de LauraGellner, 17.07.2007. Sursa: DEX 98  Select ≠ vulgar Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  SELÉCT adj. v. ales …   Dicționar Român

  • simandicos — SIMANDICÓS, OÁSĂ, simandicoşi, oase, adj. 1. (Despre oameni; astăzi fam. şi adesea peior.) De vază1, distins, respectabil, ilustru, important. ♦ (Despre atitudini ale oamenilor, p. ext. despre lucruri) Care corespunde gusturilor alese, care… …   Dicționar Român

  • cinste — CÍNSTE s.f. I. 1. Onestitate, probitate, corectitudine. ♢ expr. Pe cinstea mea! spune cineva pentru a întări şi garanta autenticitatea unei afirmaţii făcute. 2. Virtute, fidelitate, castitate. II. 1. Respect, stimă, consideraţie, preţuire. ♢ loc …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”