nobil

nobil
NÓBIL, -Ă, nobili, -e, adj., s.m. şi f. I. adj. 1. Care dă dovadă de generozitate, de cinste, de spirit de abnegaţie; capabil de sentimente înalte; generos, ales. Om nobil. ♦ Care face cinste, care onorează, care pune într-o lumină favorabilă pe cineva. O acţiune nobilă. 2. Distins, elegant, desăvârşit; graţios. 3. Care se distinge prin anumite caracteristici de superioritate. ♢ Metal nobil = metal preţios, v. preţios. Gaz nobil = nume dat fiecăruia dintre gazele inerte, incolore şi inodore care se găsesc în atmosferă în mici cantităţi. II. s.m. şi f., adj. (Persoană) care face parte din nobilime (1). – Din lat. nobilis, germ. nobel, it. nobile, fr. noble.
Trimis de ana_zecheru, 27.05.2008. Sursa: DEX '98

Nobil ≠ ignobil, josnic, vulgar, ticălos
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

NÓBIL adj., s. 1. adj. v. ales. 2. s. aristocrat, gentilom, patrician, senior, (rar) magnat. (nobil din apusul feudal al Europei.) 3. adj. v. generos. 4. adj. v. preţios.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

nóbil adj. m., s. m., pl. nobili; f. sg. nóbilă, g.-d. art. nóbilei, pl. nóbile
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

NÓBIL1 nobili m. Persoană care face parte din nobilime. /<lat. nobilis, germ. Nobel, it. nobile, fr. noble
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

NÓBIL2 nobilă (nobili, nobile) 1) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădeşte înalte calităţi morale; care are idei şi senti-mente alese. Om nobil. 2) Care se impune prin distincţie; distins. Faptă nobilă. 3): Metale nobile metale preţioase (aurul, argintul, platina). Gaze nobile gaze, de obicei inerte (heliul, neonul etc.), care se găsesc în cantităţi mici în atmo-sferă. 4) Care ţine de nobilime; propriu no-bilimii. /<lat. nobilis, germ. Nobel, it. nobile, fr. noble
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

NÓBIL, -Ă adj. 1. Cinstit, generos; ales; bun; curajos. ♢ Metal nobil = metal preţios; gaz nobil = fiecare dintre gazele inerte, incolore şi inodore care se găsesc în cantităţi mici în atmosferă, ca: heliu, neon, argon, kripton. 2. Distins, graţios, elegant. 3. s.m. şi f. Care face parte din vârfurile privilegiate ale societăţii (mai ales în orânduirea feudală); aristocrat. [< lat. nobilis, cf. it. nobile].
Trimis de LauraGellner, 24.11.2006. Sursa: DN

NÓBIL, -Ă I. adj. 1. cinstit, generos, mărinimos; ales; bun, curajos. o metal nobil = metal preţios; gaz nobil = fiecare dintre gazele inerte, incolore şi inodore, care se găsesc în cantităţi mici în atmosferă. 2. distins, graţios, elegant. II. s. m. f. persoană care face parte din nobilime. (< lat. nobilis, germ. nobil, it. nobile, fr. noble)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

nóbil (nóbilă), adj. – Ilustru, preţios, generos. lat. nobilis (sec. XIX). Der. nobiliar, adj., din fr. nobiliaire; nobilime, s.f. (nobleţe, aristocraţie); nobleţe, s.f. (distincţie); înobila, vb., după fr. anoblir.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • nobil — nobel, nobil obs. forms of noble a …   Useful english dictionary

  • Nobil Air — IATA ICAO NBL Callsign NOBIL AIR Founded 2003 Hubs Chişinău International Airport Destinati …   Wikipedia

  • Nobil Air — ИКАО NBL Позывной NOBIL AIR Дата основания 2003 Порт приписки …   Википедия

  • Nobil Luxury Boutique Hotel — (Кишинев,Молдова) Категория отеля: 5 звездочный отель Адрес: Mihai Eminescu Street …   Каталог отелей

  • nóbil — adj. m., s. m., pl. nobili; f. sg. nóbilã, g. d. art. nóbilei, pl. nóbile …   Romanian orthography

  • nobil — m I, DB. a; lm M. owie, DB. ów 1. hist. «w starożytnym Rzymie: członek najwyższej warstwy społeczeństwa, ukształtowanej w ciągu III w. p.n.e., w skład której wchodziły rody patrycjuszowskie i najznakomitsze rody plebejskie» 2. hist. «w… …   Słownik języka polskiego

  • NOBIL — nobilissimi, Nobilissimis, nobilissimo, nobilissimorum, nobilissimus, nobillissimo …   Abbreviations in Latin Inscriptions

  • nobil — (L). Well known …   Dictionary of word roots and combining forms

  • nobleţe — NOBLÉŢE s.f. 1. Calitatea de nobil (II); rangul sau titlul de nobil; nobilime (2), nobilitate (1). 2. (Rar) Nobilime (1). 3. Atitudine, însuşire morală superioară; caracter nobil (I 1); nobilitate (2). 4. Distincţie, eleganţă. [var.: nobléţă… …   Dicționar Român

  • cavaler — CAVALÉR, cavaleri, s.m. 1. (În Roma antică) Membru al ordinului ecvestru, inferior ordinului senatorial. ♦ (În evul mediu, în apusul şi în centrul Europei) Titlu nobiliar conferit, iniţial pentru fapte de arme, de rege sau de un reprezentant al… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”