- emerit
- EMERÍT, -Ă, emeriţi, -te, adj. 1. (Ieşit din uz) Calificativ cuprins în titlul de onoare acordat unui artist, unui profesor, unui medic etc. care s-a distins în mod deosebit în activitatea sa. 2. Experimentat, versat, priceput. – Din fr. émérite, lat. emeritus.Trimis de claudia, 05.03.2008. Sursa: DEX '98emerít adj. m., pl. emeríţi; f. sg. emerítă, pl. emeríteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficEMERÍ//T emerittă (emeritţi, emeritte) Care posedă cunoştinţe profunde şi experienţă bogată într-un anumit domeniu. /<fr. émérite, lat. emeritusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXEMERÍT, -Ă adj. 1. Care cunoaşte foarte bine o anumită ştiinţă sau disciplină. 2. Care are multe merite într-o activitate. ♢ Artist (maestru, profesor etc.) emerit = titlu onorific conferit persoanelor care s-au distins în mod deosebit în artă, în ştiinţă, în învăţământ etc. [< fr. émérite, it. emerito, lat. emeritus – care a meritat].Trimis de LauraGellner, 29.05.2006. Sursa: DNEMERÍT, -Ă adj. 1. care cunoaşte foarte bine o anumită ştiinţă sau disciplină; competent. 2. care are multe merite într-o activitate; eminent. o artist (maestru, profesor, medic etc.) emerit = titlu onorific conferit persoanelor care s-au distins în mod deosebit în artă, ştiinţă, învăţământ etc. (< fr. émérite, lat. emeritus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.