- aluat
- ALUÁT, aluaturi, s.n. 1. Pastă obişnuită din făină amestecată cu apă, grăsime etc., din care se prepară pâine, prăjituri etc.; cocă. 2. Bucăţică de aluat (1) folosită cu plămădeală. 3. Prăjitură făcută din aluat (1). [pr.: -lu-at] – lat. allevatum (=allevatus "ridicat, înălţat").Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ALUÁT s. 1. cocă, (înv.) pielm. (aluat de pâine.) 2. dospeală, maia, plămadă, plămădeală, (înv.) covăseală. (aluat pentru creşterea pâinii.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimealuát s. n. (sil. -lu-at), pl. aluáturiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficALUÁT aluaturi n. Pastă obţinută prin amestecarea făinei cu apă, uneori şi cu diferite adaosuri (lapte, zahăr, grăsime, ouă etc.) din care se prepară produse de panificaţie sau de patiserie; cocă.[Sil. -lu-at] /<lat. allevatumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXaluát (aluáturi), s.n. – 1. Pastă obţinută din făină amestecată cu apă, grăsime etc., din care se prepară pîine, prăjituri etc. – 2. Pastă, materie. – 3. Drojdie, dospeală. – Mr. aloat, megl. (numai dim.) luţǫl, istr. aluǫt. lat. allĕvatum, de la allĕvāre (Puşcariu 69; Candrea-Dens., 1008; REW 360; DAR). Fără a avea un corespondent romanic imediat, coincide cu sensul general al lui levare "a fermenta", cf. it. lievito, ven. levar, aberg. levad, friul. levá, fr. levain, comel. (a)lwá, sp. (a)leudar.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.