compromis — COMPROMÍS1, compromisuri, s.n. Înţelegere, acord bazat pe cedări reciproce; concesie. ♦ Înţelegere între două sau mai multe persoane sau state de a supune unui arbitru rezolvarea litigiului dintre ele. – Din fr. compromis. Trimis de dante,… … Dicționar Român
calomniat — CALOMNIÁT adj., s. bârfit, defăimat, denigrat, discreditat, ponegrit, (pop.) năpăstuit, (fam. fig.) încondeiat. (Om calomniat.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
desconsiderat — DESCONSIDERÁT, Ă, desconsideraţi, te, adj. Dispreţuit, discreditat. – v. desconsidera. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DESCONSIDERÁT adj. dispreţuit. (O persoană desconsiderat.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
dezonorat — DEZONORÁT, Ă, dezonoraţi, te, adj. Care şi a pierdut onoarea; care s a făcut de ruşine. – v. dezonora. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 DEZONORÁT adj. compromis, discreditat, necinstit, terfelit, (fig.) pătat, pângărit, profanat … Dicționar Român
năpăstuit — NĂPĂSTUÍT, Ă, năpăstuiţi, te, adj. (Adesea substantivat) Care este nedreptăţit, căruia i se face un rău; asuprit, oprimat. ♦ Defăimat, calomniat. – v. năpăstui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NĂPĂSTUÍT adj., s. 1. adj. v.… … Dicționar Român
ochi — ALBUL ÓCHIULUI s. v. sclerotică. Trimis de siveco, 17.03.2009. Sursa: Sinonime LUMEA ÓCHILOR s. v. pupilă. Trimis de siveco, 18.02.2009. Sursa: Sinonime OCHÍ vb. 1. v. ţinti. 2. v. îndrepta. 3 … Dicționar Român
profanat — PROFANÁT, Ă, profanaţi, te, adj. (Despre lucruri considerate sacre) Tratat fără respectul cuvenit; batjocorit, dezonorat, necinstit. – v. profana. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PROFANÁT adj. pângărit, spurcat, (rar) prihănit,… … Dicționar Român
pângărit — PÂNGĂRÍT, Ă, pângăriţi, te, adj. 1. Care a fost dezonorat, care a fost necinstit. 2. (înv. şi reg.) Ticălos, nemernic, păcătos. – v. pângări. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Pângărit ≠ nepângărit Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa … Dicționar Român
încondeiat — ÎNCONDEIÁT1 s.n. Faptul de a încondeia. – v. încondeia. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNCONDEIÁT2, Ă, încondeiaţi, e, adj. 1. (Despre ouăle de Paşti, obiecte de ceramică etc.) Împodobit cu desene (făcute cu condeiul). ♦ fig. (pop … Dicționar Român