ochi

ALBUL ÓCHIULUI s. v. sclerotică.

Trimis de siveco, 17.03.2009. Sursa: Sinonime



LUMEA ÓCHILOR s. v. pupilă.

Trimis de siveco, 18.02.2009. Sursa: Sinonime



OCHÍ vb. 1. v. ţinti. 2. v. îndrepta. 3. v. lovi.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



OCHÍ vb. v. aţipi, dormita, moţăi, picoti, piroti.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



OCHIUL-BÓULUI s. v. bumbişor, cinci-degete, codobatură, granat, lăptucul-oii, margaretă, piciorul-cocoşului, pitulice, prundar, prundaş, romaniţă neadevărată, romaniţă nemirositoare, spilcuţă, spânz, steliţă, steluţă.

Trimis de siveco, 24.02.2008. Sursa: Sinonime



ochi (organul vederii, mugur) s. m., pl. ochi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ochi (de fereastră, de pădure, la o împletitură, la plită, mâncare) s. n., pl. óchiuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ochí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ochésc, imperf. 3 sg. ocheá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ocheáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



óchiul-păúnului (zool.) s. m.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



OCHI¹ ochi m. I. 1) (la om şi la animale) Organ-pereche al văzului, situat (simetric) pe partea din faţă a capului. ♢ Între patru ochi confidenţial. Cât vezi cu ochii pe întinderi foarte mari; până la orizont. Cu ochii închişi a) fără posibilitate de a alege; la întâmplare; b) pe de rost; c) fără nici o dificultate; cu uşurinţă. (A fi) numai ochi (şi urechi) (a fi) foarte atent. A păzi (sau a îngriji) ca ochii din cap a păzi (sau a îngriji) cu cea mai mare atenţie, cu solicitudine. A nu avea ochi să vezi pe cineva a nu putea suporta pe cineva. A privi pe cineva cu ochi buni (sau răi) a avea sentimente de simpatie (sau antipatie) pentru cineva. A iubi pe cineva (sau a-i fi drag cuiva) ca (sau mai mult ca) ochii din cap a iubi sau a fi iubit cu ardoare. A-i fi cuiva drag ca sarea-n ochi a nu putea suporta pe cineva. A i se scurge (sau a-i curge) cuiva ochii după cineva (sau după ceva) a privi pe cineva sau ceva cu jind. A da cu ochii de cineva (sau de ceva) a observa întâmplător pe cineva (sau ceva). A nu vedea (lumea) înaintea ochilor a fi foarte indispus. A(-şi) da ochii peste cap a) a se comporta afectat; a cocheta; b) (a fi pe punctul de) a înceta din viaţă. A privi cu (sau a face, a deschide) ochi mari a privi cu mirare. A face (cuiva) ochi dulci a arunca cuiva priviri amoroase. (A fi) cu ochii în patru (a fi) foarte atent, precaut. A lua (pe cineva) la ochi a reţine în memorie fapta sau vorba cuiva, pentru a i-o putea aminti (la prima ocazie). A deschide ochii cuiva a face pe cineva să înţeleagă lucrurile just. A scoate ochii cuiva a-i reproşa cuiva ceva; a-i aminti mereu de ceva din trecut. Corb la corb nu scoate ochii cei de-o teapă nu-şi fac rău unul altuia. Banul e ochiul dracului banul reprezintă un îndemn spre rău. 2) Facultatea de a vedea; văz. ♢ De (sau pentru) ochii lumii pentru a salva aparenţele. Sub ochii noştri a) în faţa noastră, în văzul nostru; b) actualmente, în prezent. A privi cu ochi de piatră a se uita rece, insensibil. A mânca pe cineva din ochi a privi cu multă dragoste pe cineva. A pierde pe cineva din ochi a înceta de a mai vedea din cauza depărtării. A nu scăpa din ochi a supra-veghea îndeaproape; a ţine sub supraveghere permanentă. A pune ochi (pe cineva sau pe ceva) a-i veni cuiva pe plac cineva sau ceva. (A spune) verde în ochi (a spune) drept în faţă, fără ocolişuri, deschis. 3) Embrion vegetativ; mugur. 4) Desen care marchează un punct (pe cărţile de joc, pe zaruri etc.). II. (în îmbinări ce denumesc plante, păsări sau insecte): ochiul-boului a) plantă erbacee cu tul-pina erectă, cu frunze alungite, crestate şi cu flori solitare, divers colorate, dispuse în vârful tulpinii; margaretă; b) soi de viţă de vie; c) pa-săre de talie mică, cu ciocul ascuţit şi cu penaj cafeniu-roşcat pe spate şi cenuşiu-deschis pe pântece; pitulice. /<lat. oculus

Trimis de siveco, 14.10.2007. Sursa: NODEX



OCHI² óchiuri n. 1) Placă de sticlă fixată în fiecare cadru al unei ferestre. 2) Deschizătură de dimensiuni reduse făcută în ceva cu scopuri diferite. ochi în acoperiş. 3) Fiecare dintre golurile formate de firele unei site, plase, împletituri. 4) Porţiune circulară de substanţă, diferită de mediul înconjurător. ochi de apă. 5) la pl. Fel de mâncare preparată din ouă prăjite cu gălbenuşul întreg. 6) Gaură ce se formează într-un aliment (brânză, pâine etc.). 7) Pată sau desen constând din cercuri concentrice de diferite culori. ochi de pe coada păunului. /<lat. oculus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A OCHÍ ochésc 1. intranz. A potrivi din ochi ţinta pentru a putea nimeri; a ţinti. 2. tranz. 1) A lua ca ţintă; a lua la ochi; a ţinti. 2) A atinge cu proiectilul sau cu ceva aruncat; a lovi drept în ţintă; a ţinti. 3) A fixa cu privirea ca pe ceva foarte dorit; a pune ochii. 4) A privi cu interes. /Din ochi

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE OCHÍ pers.3 se ochéşte intranz. (despre suprafeţe de teren înzăpezite) A se acoperi cu ochiuri negre sau ochiuri de verdeaţă (în urma topirii zăpezii); a face ochiuri. /Din ochi

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



OCHI s.n. În gastronomie, preparat culinar dintr-un ou întreg, desfăcut din coajă, prăjit în tigaie sau la capac, fără a fi amestecat, astfel încât gălbenuşul să rămână întreg în mijlocul albuşului coagulat de jur împrejur; (la pl.) ochiuri româneşti = ouă întregi, desfăcute din coajă şi fierte în apă cu oţet, astfel încât gălbenuşul să fie învelit de albusul coagulat, numite şi ouă poşate (din fr. poche = buzunar).

Trimis de gal, 31.10.2005. Sursa: DGE



óchi (ochí), s.m. – 1. Organ al văzului. – 2. Vedere. – 3. Butonieră, cheutoare. – 4. Adîncitură de apă. – 5. Deschizătură, gaură. – 6. Corp luminos, lumină. – 7. Spaţiu între doi stîlpi de pod. – 8. Ferestruică, oberliht. – 9. Sticlă, geam. – 10. Poiană, luminiş. – 11. Verigă, za de lanţ. – 12. Guleraş de capsă. – 13. Rotunzimea unei litere. – 14. Laţ de plasă, de împletitură. – 15. Laţ, nod slab, uşor de desfăcut. – 16. Ou prăjit cu gălbenuşul întreg. – 17. Pată colorată pe coada păunului. – 18. Nuanţă, strălucire. 19. Cristal de sare gemă. – 20. Gură de vas pentru lichide. – 21. Vîrtej, volbură, vîltoare. – 22. Punct pe zaruri, pe cărţi. – 23. Foaie de hîrtie (in-octavo). – Mr., megl., istr. ocl’u. lat. oc(u)lus (Puşcariu 1217; Candrea-Dens., 1279; REW 6038), cf. it. occhio, prov. uelh, fr. oeil, sp. ojo, port. olho. Cu excepţia sensurilor 1, 7 şi 22, în celelalte sensuri se foloseşte pl. n. ochiuri. Pentru sensul 21, cf. m. L. Wagner, Oje de aqua, NRFH, IV, 40-3; pentru 16, ngr. ἀβγά μάτι (Graur, BL, V, 71, semnalează corespondenţa dintre ngr. πλύνω τὰ μάτια şi a spăla pe ochi. Aceste expresii comune ambelor idiomuri se pot înmulţi cu uşurinţă, cf. de ochii lumii, νιὰ τά μάτια τοῦ ϰόσμου; cu ochii în patru, τὰ μάτια σου τέσσερα; a vedea cu ochi răi, παίρνω ἀπò ϰαϰό μάτια; pe ochii mei, στὰ μάτια μου etc.). Legătura dintre 3 şi 4 cu sl. okno "fereastră" (Puşcariu 1217) nu este o ipoteză necesară. – cf. oacheş. Der. ochi, vb. (a se uita, a reprivi, a trage cu ochiul; a ţinti; Trans., a arde soarele); ochiadă, s.f. (privire intensă, semn cu ochiul), după it. occhiata, fr. oeillade; ochian, s.n. (telescop), cu suf. -an (după ipoteza improbabilă a lui Graur, BL, IV, 104, din it. occhiale), cf. cuvîntul următor; ochiană, s.f. (peşte, Leuciscus rutilos, Scardinius erythrophthalmus), numit aşa din cauza ochilor săi mari); ochiar, s.m. (Bucov., insectă, Drosophila graminun); ochenat, adj. (cu ochi mari), prin încrucişare cu sprîncenat (Candrea); ochete, s.m. (ochi de plasă, împletitură etc.; inel de zale, verigă de lanţ; sticlă de geam), în Olt. şi Banat; oceri, s.m. pl. (Trans. de N, ochelari), cu der. neclară; ochiat, adj. (Trans., cu găurele, spongios); ochilă, s.m. (ciclop din anumite poveşti populare); ochios, adj. (cu ochi mari); ochişor, s.m. (dim.; plantă, Anagallis arvensis; arg., monedă de aur); ochitor, s.m. (ţintaş, servant de tun); deochi, s.n. (boală provocată de privirea cuiva); deochia, vb. (a provoca un rău, a nenoroci cu privirea), cuvînt cunoscut peste tot (ALR, I, 242)çf. cal. aducchiare; deochiat, adj. (nenorocit datorită deochiului; discreditat).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER