discernământ

discernământ
DISCERNĂMẤNT s.n. Facultatea de a discerne, de a pătrunde, de a judeca şi a aprecia lucrurile la justa lor valoare. – Din fr. discernement.
Trimis de Iris, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

discernământ s. n., pl. discernămínte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DISCERNĂMÂNT n. Facultatea de a pătrunde lucrurile, apreciindu-le la justa lor valoare; bun-simţ. /<fr. discernement
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DISCERNĂMẤNT s.n. Facultatea de a judeca, de a raţiona, de a discerne, de a gândi; judecată, raţiune. [pl. -turi, -minte. / cf. fr. discernement, it. discernimento].
Trimis de LauraGellner, 22.02.2005. Sursa: DN

DISCERNĂMÂ'NT s. n. facultatea de a discerne; judecată, raţiune. (< fr. discernement)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • discernãmấnt — s. n., pl. discernãmínte …   Romanian orthography

  • criticism — CRITICÍSM s.n. 1. Denumire dată de Kant şi de adepţii săi propriei lor doctrine filozofice, care considera că orice filozofie şi orice cunoaştere trebuie precedată de o critică a capacităţii de cunoaştere însăşi. 2. Tendinţă exagerată de a… …   Dicționar Român

  • dogmatic — DOGMÁTIC, Ă, dogmatici, ce, adj., subst. 1. adj. Care ţine de dogme, privitor la dogme; care se sprijină pe dogme. 2. s.f. Parte a teologiei care cuprinde expunerea (expune) sistematică a dogmelor unei religii; tratat asupra dogmelor religioase.… …   Dicționar Român

  • judicios — JUDICIÓS, OÁSĂ, judicioşi, oase, adj. Care judecă cu pătrundere şi cu discernământ; înţelept. ♦ (Despre acţiuni, idei etc.) Bine gândit, chibzuit, socotit. [pr.: ci os] – Din fr. judicieux. Trimis de cata, 25.02.2009. Sursa: DEX 98  Judicios ≠… …   Dicționar Român

  • snob — SNOB, SNOÁBĂ, snobi, snoabe s.m. şi f., adj. (Persoană) care admiră şi adoptă fără discernământ şi cu orice preţ tot ce este la modă. – Din fr. snob. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  SNOB adj. (rar) snobistic. (Gest snob.) Trimis de… …   Dicționar Român

  • troglodytes — OCHÍ2, ochesc, vb. IV. 1. intranz. A potrivi o armă la ochi pentru ca proiectilul să nimerească ţinta; a fixa linia de ochire a unei arme; a lua ţinta, a ţinti. ♦ tranz. A ţinti pe cineva sau ceva cu o armă; p. ext. a lovi ţinta cu un proiectil.… …   Dicționar Român

  • adunătură — ADUNĂTÚRĂ, adunături, s.f. 1. Grup format prin adunarea la un loc a unor obiecte disparate; grămadă nesistematizată. 2. (peior.) Grămadă de oameni adunaţi din întâmplare, gloată, strânsură. – Aduna + suf. ătură. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007 …   Dicționar Român

  • amputa — AMPUTÁ, amputez, vb. I. tranz. A tăia pe cale chirurgicală (sau a pierde accidental) un membru al corpului sau un segment de membru. ♦ fig. A elimina o parte dintr o operă, dintr un discurs etc. – Din fr. amputer, lat. amputare. Trimis de ana… …   Dicționar Român

  • discreţie — DISCRÉŢIE s.f. 1. Calitatea de a păstra o taină încredinţată. ♢ expr. A păstra discreţia = a nu răspândi o ştire, a nu divulga un secret încredinţat. ♦ Rezervă în atitudine, reţinere în vorbe şi în fapte. 2. fig. Calitatea de a nu atrage atenţia …   Dicționar Român

  • fetişism — FETIŞÍSM s.n. Faptul de a venera fetişuri, cultul fetişurilor. ♦ fig. Veneraţie exagerată, lipsită de discernământ, faţă de o idee, de un principiu etc. – Din fr. fétichisme. Trimis de LauraGellner, 21.04.2009. Sursa: DEX 98  FETIŞÍSM s. v.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”