Dicționar Român. 2013.
dinţa — DINŢÁ, dinţéz, vb. I. tranz. A face dinţi (2) pe marginea unui obiect. – Din dinţat (derivat regresiv) sau din dinte. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DINŢÁ vb. v. zimţui. Trimis de siveco, 06.01.2008. Sursa: Sinonime dinţá… … Dicționar Român
timpan — TIMPÁN, timpane, s.n. 1. (anat.) Membrană elastică care desparte partea externă a urechii de cea mijlocie, transmiţând prin vibraţii undele sonore la urechea internă. 2. Instrument muzical de percuţie, asemănător cu toba, dar care poate fi… … Dicționar Român
zimţat — ZIMŢÁT, Ă, zimţati, te, adj. Cu zimţi; dinţat, crestat, zimţuit. – v. zimţa. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZIMŢÁT, Ă, zimţáti, te, adj. zimţat ♢ (În contexte figurate) într acolo... se bolovăneau nori negri... ziduind zăvorât… … Dicționar Român
circular — CIRCULÁR, Ă, circulari, e, adj., s.f. 1. adj. În formă de cerc; care descrie un cerc. ♢ Ferăstrău circular (şi substantivat, n.) = ferăstrău mecanic cu pânza în forma unui disc dinţat, care taie învârtindu se în jurul propriului ax. ♦ (Adverbial) … Dicționar Român
colţorat — colţorát (colţurát), colţorátă, adj. (înv.) cu mai multe colţuri; angular, dinţat. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român
crenat — CRENÁT, Ă, crenaţi, te, adj. (Despre frunze) Cu marginile dinţate. – Din fr. créné. Trimis de LauraGellner, 31.07.2004. Sursa: DEX 98 crenát adj. m., pl. crenáţi; f. sg. crenátă, pl. crenáte … Dicționar Român
denticulat — denticulát adj. m., pl. denticuláţi; f. sg. denticulátă, pl. denticuláte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic DENTICULÁT, Ă adj. Cu denticule; dinţat. [cf … Dicționar Român
dinte — DÍNTE, dinţi, s.m. 1. Fiecare dintre organele osoase mici, acoperite cu un strat de smalţ, aşezate în cavitatea bucală a majorităţii vertebratelor şi servind de obicei pentru a rupe, a mesteca şi a fărâmiţa alimentele; p. restr. fiecare dintre… … Dicționar Român
ferăstrău — FERĂSTRẮU, ferăstraie, s.n. 1. Unealtă sau maşină unealtă prevăzută cu o lamă, o bandă sau un disc de oţel (cu dinţi ascuţiţi), pusă în mişcare manual sau pe cale mecanică şi folosită pentru tăiatul unor materiale (lemne, metale etc.). 2.… … Dicționar Român
heterodont — HETERODÓNT, Ă, heterodonţi, te, adj., s.m. (Animal) care are dinţii diferenţiaţi în canini, incisivi, molari etc. – Din fr. hétérodont. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 heterodónt adj. m., s. m., pl. heterodónţi; … Dicționar Român
