timpan

TIMPÁN, timpane, s.n. 1. (anat.) Membrană elastică care desparte partea externă a urechii de cea mijlocie, transmiţând prin vibraţii undele sonore la urechea internă. 2. Instrument muzical de percuţie, asemănător cu toba, dar care poate fi acordat; paucă. 3. (arhit.) Suprafaţă de zidărie netedă sau ornamentată cu sculpturi, situată între o grindă orizontală şi un arc de deasupra golului unei uşi sau al unei ferestre. – Din (1, 3) fr. tympan, (2) it. timpano.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



TIMPÁN s. 1. (anat.) (înv.) tobă. 2. (muz.) (înv. şi reg.) paucă.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



timpán s. n., pl. timpáne

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TIMPÁN timpane n. 1) anat. Membrană elastică care desparte partea externă a unei urechi de cea mijlocie şi transmite undele sonore în interiorul urechii mijlocii şi interne. 2) Instrument muzical de percuţie constând dintr-o membrană întinsă pe o emisferă. /<fr. tympan, it. tompano

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



TIMPÁN s.n. 1. Membrană elastică care desparte urechea externă de cea mijlocie. 2. (muz.) Instrument de percuţie cu sunetul acordabil, constând dintr-un corp de aramă în formă de cazan, având gura acoperită cu o membrană de piele care vibrează atunci când este lovită cu nişte beţişoare. 3. Spaţiu cuprins între cele trei cornişe ale unui fronton, de obicei decorat cu sculpturi; suprafaţa cuprinsă între orizontală şi arcele unei bolţi. 4. (tehn.) Pinion dinţat. // (În forma timpano-) Element prim de compunere savantă cu semnificaţia "tobă", "membrană întinsă", "timpan (1)". [pl. -ne, -nuri. / < fr. tympan, it. timpano, cf. lat. tympanum, gr. tympanon].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



TIMPÁN¹ s. n. 1. membrană elastică ce separă urechea internă de conductul auditiv extern. 2. perete de lemn sau de beton armat, parţial scufundat sub apă, care împiedică pătrunderea corpurilor în aducţiune, în camera de echilibru etc. ♢ membrană care separă două camere într-un rezervor. 3. instrument muzical de percuţie, acrodabil, dintr-un cazan emisferic de aramă acoperit cu o membrană de piele pusă în vibraţie prin lovirea cu două baghete din lemn. 4. spaţiu triunghiular între cornişele unui fronton, decorat cu sculpturi; suprafaţa între orizontală şi arcele unei bolţi. 5. (tehn.) pinion dinţat. (< fr. tympan, it. timpano)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



TIMPAN²(O)- elem. "timpan", "membrană". (< fr. tympan/o/-, cf. lat. tympanum, gr. tympanon)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN