- dincolo
- DÍNCOLO adv. 1. În partea cealaltă, în partea opusă vorbitorului. loc. adj. De dincolo = care se află în cealaltă parte; care se află peste hotare. ♢ loc. prep. Dincolo de... = a) în partea cealaltă a...; b) în afara celor spuse. Pe dincolo = în partea cealaltă (trecând de-a curmezişul sau pe ocolite), prin cealaltă parte. ♦ (În credinţele religioase) În lumea cealaltă, în lumea de apoi. 2. (În corelaţie cu "ici", "colo", "aici" etc.) În altă parte. Aici înfloreşte o floare, dincolo un copac. ♢ expr. Aşa şi pe dincolo = aşa cum s-a spus mai sus, în felul în care se cunoaşte sau într-un fel pe care vorbitorul nu vrea să-l spună [acc. şi: dincólo] – De4 + încolo.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DÍNCOLO adv. (înv.) decinde. (A trecut dincolo.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimede díncolo prep. + adv.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficdíncolo (în acea parte, acolo) adv.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficdincólo (din acea parte, de acolo) adv.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDÍNCOLO adv. În partea cealaltă (opusă vorbitorului). dincolo de Nistru. ♢ De dincolo din partea opusă locului unde se află vorbitorul. Pe dincolo prin partea cealaltă; pe ocolite. Aşa şi pe dincolo într-un fel pe care vorbitorul nu vrea să-l precizeze; aşa şi aşa. /de + încoloTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.