- dimie
- DIMÍE s.f. Ţesătură groasă de lână (albă), folosită la confecţionarea hainelor ţărăneşti; aba, pănură. – Din tc. dimi.Trimis de rscurt, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DIMÍE s. v. aba.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedimíe s. f., art. dimía, g.-d. art. dimíei; pl. dimíiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDIMÍ//E dimiei f. înv. 1) Ţesătură groasă de casă (de obicei din lână albă) folosită pentru haine; aba; pănură. 2) la pl. Varietăţi ale unei astfel de ţesături. [art. dimia; G.-D. dimiei; Sil. -mi-e] /<turc. dimiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXdimíe (dimíi), s.f. – Ţesătură groasă de lînă albă. – Mr. dhimit, "barhet". tc. dimi "barhet" (Meyer, Türk. St., I, 54; Şeineanu, II, 157; Lokotsch 521; Pascu, II, 34); cf. bg. dimiĭa, sb. dimije, alb. dimi "pantalon turcesc". Tiktin crede că termenul tc. provine din fr. demicoton "percal", care a dat şi tc. demikoton, rom. (di)micaton, s.n. (înv., pînză de bumbac de căptuşit, percal). Este cuvînt identic cu dimii, s.f. (Olt., pantalon turcesc de lînă albă).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.