ipingea

IPINGEÁ, ipingele, s.f. Manta bărbătească făcută din dimie sau din postav (cu glugă şi împodobită cu găitane), care se purta în trecut. ♦ Material din care se confecţiona haina descrisă mai sus. [var.: (reg.) epingeá s.f.] – Din tc. yapincak.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



ipingeá s. f., art. ipingeáua, g.-d. art. ipingélei; pl. ipingéle

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



IPING//EÁ ipingeaéle f. arh. Haină bărbătească, lungă şi cu glugă, confecţionată din postav şi împodobită cu găitane. [art. ipingeaua] /<turc. yapincak

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ipingeá, ipingéle, s.f. (înv.) 1. manta bărbătească făcută din dimie sau postav (cu glugă şi împodobită cu găitane), care se purta în trecut; zeghe, imurluc, şubă, burcă, sarică, dulamă, suman, zăbun, bolou, căpeneag. 2. glugă (de pus peste haine). 3. stofă pentru mantale de ploaie. 4. pătură de pus sub şea.

Trimis de blaurb, 01.06.2006. Sursa: DAR



ipingeá (ipingéle), s.f. – Manta ţărănească, avînd mîneci şi glugă. – var. (i)epingea, i(a)pîngea. tc. yapunca "pătură de pus pe cal" (Cihac, II, 588; Şeineanu, II, 227; Roesler 593; Meyer 164; Lokotsch 934), cf. ngr. γιαπουνζές, alb. jopandže, bg., sb. japunğe. Este dublet al lui ibîncă (var. iebîncă), s.f. (pătură de pus pe şa).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER