- dezolare
- DEZOLÁRE, dezolări, s.f. Mâhnire adâncă; deprimare. ♦ fig. Loc, mediu caracterizat printr-o singurătate tristă şi apăsătoare; pustiu, pustietate. – v. dezola.Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DEZOLÁRE s. v. jale.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedezoláre s. f., g.-d. art. dezolării; pl. dezolăriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDEZOL//ÁRE dezolareări f. Stare de apăsare sufletească profundă şi persistentă; de-presiune; deprimare. /v. a dezolaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDEZOLÁRE s.f. 1. Tristeţe, jale, mâhnire adâncă; dezolaţiune. 2. (fig.) Singurătate tristă şi apăsătoare; pustiu. [< dezola].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNDEZOLÁRE s. f. 1. tristeţe, jale, mâhnire adâncă. 2. (fig.) singurătate apăsătoare; pustiu. (< dezola)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.