- dezolaţiune
- DEZOLAŢIÚNE s.f. (Rar) Dezolare. [cf. fr. désolation, lat. desolatio].Trimis de LauraGellner, 19.02.2005. Sursa: DN
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
dezolare — DEZOLÁRE, dezolări, s.f. Mâhnire adâncă; deprimare. ♦ fig. Loc, mediu caracterizat printr o singurătate tristă şi apăsătoare; pustiu, pustietate. – v. dezola. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEZOLÁRE s. v. jale. Trimis de siveco,… … Dicționar Român