dezolare — DEZOLÁRE, dezolări, s.f. Mâhnire adâncă; deprimare. ♦ fig. Loc, mediu caracterizat printr o singurătate tristă şi apăsătoare; pustiu, pustietate. – v. dezola. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEZOLÁRE s. v. jale. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
deprima — DEPRIMÁ, deprím, vb. I. tranz. A provoca (cuiva) o stare de depresiune sau de descurajare; a mâhni, a întrista, a descuraja (pe cineva). – Din fr. déprimer. Trimis de LauraGellner, 10.07.2004. Sursa: DEX 98 A deprima ≠ a îmbărbăta, a încuraja… … Dicționar Român
désoler — vt. , chagriner, rendre inquiet ; consterner : DÉZOLÂ (Aix, Albanais.001, Annecy.003, Arvillard, Chambéry.025, Montagny Bozel, Saxel, Thônes.004, Villards Thônes) / ê (Jarrier), C. é dézôle <il désole> (001) / i dézoûle (025). A1) se… … Dictionnaire Français-Savoyard
dezolat — DEZOLÁT, Ă, dezolaţi, te, adj. Cu o stare sufletească apăsătoare, dureroasă; adânc întristat, foarte mâhnit. – v. dezola. cf. fr. d é s o l é . Trimis de IoanSoleriu, 27.02.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
dezolator — DEZOLATÓR, OÁRE, dezolatori, oare, adj. (Rar) Dezolant. – Dezola + suf. tor. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 DEZOLATÓR adj. v. demoralizant, deprimant, descurajant, dezolant, mohorât, poso morât, trist. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
desolazione — /dezola tsjone/ s.f. [dal lat. tardo desolatio onis ]. 1. [stato di triste abbandono di un luogo: la d. di un paese colpito dalla guerra ] ▶◀ (lett.) desuetudine, rovina, squallore. ↑ devastazione. 2. [dolore profondo] ▶◀ abbattimento, afflizione … Enciclopedia Italiana
