dezinvoltúrã — s. f. (sil. mf. dez ), g. d. art. dezinvoltúrii; pl. dezinvoltúre … Romanian orthography
psihodramă — PSIHODRÁMĂ, psihodrame, s.f. 1. (psih.) Metodă de investigare şi de diagnosticare precum şi de terapeutică modernă care utilizează jocul dramatic improvizat pe o temă dată pentru dezvăluirea gândurilor şi a atitudinilor bolnavului psihic. 2. (În… … Dicționar Român
acomodament — ACOMODAMÉNT s. n. 1. aranjament care produce confort. 2. dezinvoltură. (< fr. accommodement) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
dizinvoltură — DIZINVOLTÚRĂ s.f. v. dezinvoltură. Trimis de gall, 09.03.2008. Sursa: DLRM … Dicționar Român
jongla — JONGLÁ, jonglez, vb. I. intranz. A arunca în aer şi a prinde cu repeziciune şi cu abilitate mai multe obiecte unul după altul. ♦ fig. A folosi prompt şi cu abilitate idei, cuvinte etc. – Din fr. jongler. Trimis de cata, 27.04.2002. Sursa: DEX 98… … Dicționar Român
natural — NATURÁL, Ă, naturali, e, adj., adv., s.n. I. adj. 1. Care se referă la natură (1), care aparţine naturii; care se găseşte în natură. ♢ Bogăţie naturală = bogăţie (necultivată) a solului sau a subsolului, a unei regiuni, a unei ţări. Ştiinţele… … Dicționar Român
naturaleţe — NATURALÉŢE s.f. Lipsă de artificialitate, de afectare, comportare firească, atitudine naturală (I 3). – Din it. naturalezza. Trimis de cornel, 04.06.2004. Sursa: DEX 98 NATURALÉŢE s. 1. degajare, dezinvoltură, firesc, simplitate, spontaneitate … Dicționar Român
naturalitate — NATURALITÁTE s. v. degajare, dezinvoltură, firesc, naturaleţe, simplitate, spontaneitate. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime naturalitáte s. f., g. d. art. naturalităţii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … … Dicționar Român
nonşalanţă — NONŞALÁNŢĂ s.f. (livr.) Indiferenţă; degajare (ostentativă). – Din fr. nonchalance. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NONŞALÁNŢĂ s. v. degajare, dezinvoltură, firesc, naturaleţe, simplitate, spontaneitate. Trimis de siveco, 13.09 … Dicționar Român
supleţe — SUPLÉŢE s.f. Însuşirea de a fi suplu; mlădiere, flexibilitate, maleabilitate. ♦ spec. Proprietate a unui corp solid de a putea suferi mari deformaţii nepermanente, prin încovoiere ori torsiune, sub acţiunea unor solicitări relativ mici;… … Dicționar Român
