- supleţe
- SUPLÉŢE s.f. Însuşirea de a fi suplu; mlădiere, flexibilitate, maleabilitate. ♦ spec. Proprietate a unui corp solid de a putea suferi mari deformaţii nepermanente, prin încovoiere ori torsiune, sub acţiunea unor solicitări relativ mici; elasticitate. – Din fr. souplesse.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SUPLÉŢE s. 1. v. flexibilitate. 2. v. sprinteneală. 3. v. graţie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesupléţe s. f. (sil. -ple-), art. supléţea, g.-d. art. supléţeiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSUPLÉŢE f. 1) Caracter suplu; flexibilitate; elasticitate; maleabilitate. 2) Comportament suplu. [G.-D. supleţei; Sil. su-ple-] /<fr. souplesseTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSUPLÉŢE s.f. 1. Însuşirea de a fi suplu; flexibilitate. 2. Proprietate a unui corp solid de a putea suferi mari deformaţii nepermanente la încovoiere sau la torsiune sub solicitări relativ mici; elasticitate. [< suplu + -eţe, după fr. souplesse].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNSUPLÉŢE s. f. 1. însuşirea de a fi suplu; flexibilitate. ♢ (peior.) pricepere de a se mlădia după împrejurări. o cu supleţe = cu dezinvoltură, fără efort. 2. proprietate a unui corp solid de a putea suferi mari deformaţii nepermanente la încovoiere sau la torsiune sub solicitări relativ mici; elasticitate. (< fr. souplesse)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.