dezghiocá — vb. (sil. ghio ), ind. prez. 1 sg. dezghióc, 3 sg. şi pl. dezghioácã; conj. prez. 3 sg. şi pl. dezghioáce … Romanian orthography
dezghiocare — DEZGHIOCÁRE, dezghiocări, s.f. Acţiunea de a dezghioca; dezghiocat1. – v. dezghioca. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEZGHIOCÁRE s. dezghiocat. (dezghiocare porumbului de pe ştiuleţi.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
dezghiocat — DEZGHIOCÁT1 s.n. Dezghiocare. – v. dezghioca. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEZGHIOCÁT2, Ă, dezghiocaţi, te, adj. (Despre unele fructe sau legume) Desfăcut din coajă sau din păstăi; (despre boabele de porumb) desfăcut de pe… … Dicționar Român
broboană — BROBOÁNĂ, broboane, s.f. 1. Picătură mare (de sudoare). 2. (pop.) Bubuliţă, zgrăbunţă. – cf. bg. b r ă b o n k a. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98 broboánă s. f., g. d. art. broboánei; pl. broboáne … Dicționar Român
carabă — CARÁBĂ, carabe, s.f. 1. (reg.) Fluier primitiv pe care şi l fac copiii dintr o ţeavă de soc, din cotorul frunzei de dovleac, din pană de gâscă etc. 2. Tubul cimpoiului asemănător cu fluierul, la care se execută melodia. 3. (arg.) Palmă (2). – Din … Dicționar Român
ciur — CIUR, ciururi, s.n. 1. Unealtă de cernut materiale pulverulente sau granulare, făcută dintr o reţea deasă de sârmă sau dintr o bucată de tablă ori de piele perforată, fixată pe o ramă. v. sită. ♢ expr. A vedea ca prin ciur = a vedea neclar. A… … Dicționar Român
cura — CURÁ1, curéz, vb. I. tranz. (Rar) A îngriji, a trata un bolnav sau o boală. ♦ refl. A se supune unui tratament medical, unei cure. – Din germ. kurieren. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CURÁ2, curéz, vb. I. tranz. (reg.) A… … Dicționar Român
cuşcă — CÚŞCĂ, cuşti, s.f. 1. Adăpost în formă de căsuţă sau de cutie, cu sau fără gratii, pentru unele animale (domestice sau sălbatice). ♦ fig. Încăpere strâmtă. 2. Încăpere mică, sub nivelul scenei, rezervată sufleorului în timpul spectacolului. – Din … Dicționar Român
deciocăla — DECIOCĂLÁ vb. v. dezghioca. Trimis de siveco, 07.03.2008. Sursa: Sinonime DECIOCĂLÁ, deciocălez, vb. I. tranz. (reg.) A desface un obiect în părţile componente; a demonta. – Din de(s) + ciocălău. Trimis de tavi, 07.03.2008. Sursa: DLRM … … Dicționar Român
deciurica — DECIURICÁ vb. v. dezghioca. Trimis de siveco, 04.11.2008. Sursa: Sinonime … Dicționar Român