dezgheţa

dezgheţa
DEZGHEŢÁ, dezghéţ, vb. I. refl. 1. (Despre lichide îngheţate; la pers. 3) A redeveni lichid, a înceta de a mai fi îngheţat; (despre corpuri îmbibate cu apă îngheţată) a se muia la căldură (prin topirea lichidului pe care îl conţin). ♢ tranz. Căldura a dezgheţat râul. ♦ (Despre fiinţe îngheţate) A se dezmorţi; a se încălzi. 2. fig. (Despre oameni) A-şi pierde sfiala, stângăcia, neîndemânarea; a deveni vioi, îndrăzneţ, priceput. – lat. disglaciare.
Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX '98

A (se) dezgheţa ≠ a îngheţa
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

A se dezgheţa ≠ a îngheţa
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DEZGHEŢÁ vb. a (se) dezmorţi. (Să mă dezgheţa puţin la gura sobei.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

dezgheţá vb., ind. prez. 1 sg. dezghéţ, 3 sg. şi pl. dezgheáţă; conj. prez. 3 sg. şi pl. dezghéţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DEZGHEŢÁ dezghéţ tranz. A face să se dezgheţe. /<lat. disglaciare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE DEZGHEŢÁ mă dezgheţ intranz. 1) (despre gheaţă, zăpadă) A trece din stare solidă în stare lichidă (la o temperatură mai mare de zero grade); a se topi. 2) (despre corpuri îngheţate) A se muia din cauza temperaturii mai mari de zero grade. 3) (despre persoane sau despre părţi ale corpului lor) A ieşi din starea de amorţeală de frig (expunându-se acţiunii căldurii); a se dezmorţi. 4) fig. A înceta de a mai fi sfios; a prinde curaj. 5) fig. A începe să manifeste îndemânare; a deveni îndemânatic. /<lat. disglaciare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • dezmorţi — DEZMORŢÍ, dezmorţesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A ieşi sau a scoate din amorţeala pricinuită de nemişcare, de frig sau de îngheţ; fig. a (se) trezi din starea de pasivitate, a reveni sau a face să revină la viaţă. ♢ expr. (refl.) A i se dezmorţi …   Dicționar Român

  • degelificat — degelificá vb., ind. prez. 3 sg. degelífică Trimis de siveco, 31.12.2007. Sursa: Dicţionar ortografic  DEGELIFICÁ vb. I. tr., intr. (Rar) A (se) dezgheţa. ♦ (Despre geluri coloidale) A cristaliza. [< de + gelifica, după fr. dégeler]. Trimis d …   Dicționar Român

  • dezgheţ — DEZGHÉŢ, dezgheţuri, s.n. Topire naturală a gheţii sau a zăpezii (din cauza căldurii). – Din dezgheţa (derivat regresiv). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Dezgheţ ≠ îngheţ Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  DEZGHÉŢ …   Dicționar Român

  • dezgheţare — DEZGHEŢÁRE, dezgheţări, s.f. Acţiunea de a dezgheţa. – v. dezgheţa. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DEZGHEŢÁRE s. 1. v. dezgheţ. 2. dezmorţeală, dezmorţire. (dezgheţare cuiva la gura sobei.) Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • decongela — DECONGELÁ, decongelez, vb. I. tranz. 1. A topi un corp sub temperatura ambiantă. 2. A aduce un corp congelat la starea pe care a avut o înainte de congelare. – Din fr. décongeler. Trimis de dante, 13.07.2004. Sursa: DEX 98  A decongela ≠ a… …   Dicționar Român

  • dezgheţat — DEZGHEŢÁT, Ă, dezgheţaţi, te, adj. 1. (Despre lichide îngheţate) Care a redevenit lichid; (despre corpuri îmbibate cu apă îngheţată) care s a muiat la căldură (prin topirea lichidului). ♦ (Despre fiinţe îngheţate) Dezmorţit; încălzit. 2. fig.… …   Dicționar Român

  • moină — MÓINĂ, moine, s.f. 1. Timp mai călduros şi umed, care urmează iarna după o perioadă de îngheţ; p. gener. timp umed şi ceţos; moloşag. 2. Teren agricol lăsat necultivat unul sau mai mulţi ani (pentru a şi spori proprietăţile productive). ♦ (pop.)… …   Dicționar Român

  • îngheţa — ÎNGHEŢÁ, înghéţ, vb. I. 1. intranz. (La pers. 3) A se preface în gheaţă. ♢ expr. A i îngheţa cuiva inima (sau sângele în vine) = a înlemni, a încremeni. ♦ (Despre sol) A se întări, a se învârtoşa din cauza îngheţului. 2. intranz. şi tranz. fact.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”