Dicționar Român. 2013.
dezmorţire — DEZMORŢÍRE s.f. Acţiunea de a (se) dezmorţi; dezmorţeală; dezgheţare; fig. reînviere. – v. dezmorţi. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Dezmorţire ≠ amorţire Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime DEZMORŢÍRE s. v. dezgheţare.… … Dicționar Român
dezgheţ — DEZGHÉŢ, dezgheţuri, s.n. Topire naturală a gheţii sau a zăpezii (din cauza căldurii). – Din dezgheţa (derivat regresiv). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Dezgheţ ≠ îngheţ Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime DEZGHÉŢ … Dicționar Român
dezmorţeală — DEZMORŢEÁLĂ, dezmorţeli, s.f. Faptul de a (se) dezmorţi; revenire, trezire din amorţeală; dezmorţire. ♦ Starea celui dezmorţit. – Dezmorţi + suf. eală. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Dezmorţeală ≠ amorţeală Trimis de siveco,… … Dicționar Român
