abate — ABÁTE1, abaţi, s.m. 1. Titlu dat superiorului unei abaţii. 2. Titlu onorific acordat unor preoţi catolici; persoană care poartă acest titlu. – Din it. ab(b)ate. Trimis de ana zecheru, 19.03.2008. Sursa: DEX 98 abáte1 s. m. 1. superior al unei… … Dicționar Român
derivat — DERIVÁT, Ă, derivaţi, te, adj., (II 1) derivaţi, s.m., (II 2, 3, 4) derivate, s.n. I. 1. adj. Care derivă (1) din ceva. ♦ Format prin derivare (1 b). 2. (Despre cursul unei ape) Abătut din albia sa naturală. ♦ (Despre vehicule) Abătut de pe o… … Dicționar Român
plouat — PLOUÁT, Ă, plouaţi, te, adj. 1. Udat, muiat de ploaie. ♢ expr. (Glumeţ) A fi (sau a sta) ca o curcă (sau ca o găină) plouată sau ca un câine plouat = a fi trist, abătut. 2. fig. Descurajat, fără chef, abătut. [pr.: plo uat] – v. ploua. Trimis de… … Dicționar Român
neabătut — NEABĂTÚT, Ă, neabătuţi, te, adj. 1. Care nu se abate din drumul pe care a apucat. 2. Care nu se abate de la un principiu, de la o normă; dârz, consecvent, ferm, intransigent. [pr.: ne a ] – Ne + abătut. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
redresor — REDRESÓR, OÁRE, redresori, oare, s.n., adj. I. s.n. 1. Aparat sau dispozitiv cu ajutorul căruia se obţine, dintr un curent electric alternativ, un curent electric continuu. 2. Lentilă, sistem de lentile sau de prisme, folosite pentru a îndrepta… … Dicționar Român
Labatut (Landas) — Para otros usos de este término, véase Labatut. Labatut L Abatut País … Wikipedia Español
curcă — CÚRCĂ, curci, s.f. Femela curcanului; p. ext. curcan. ♢ Curcă bronzată = rasă de curci crescută şi în ţara noastră, cu greutate corporală mare. ♢ expr. A fi (sau a sta, a umbla) ca o curcă plouată (sau beată) = a fi (sau a sta, a umbla) abătut,… … Dicționar Român
mâţă — MẤŢĂ, mâţe, s.f. 1. (pop.) Pisică; p. restr. puiul (de sex feminin al) pisicii. ♢ expr. A prinde (pe cineva) cu mâţa în sac = a surprinde, a descoperi pe cineva care caută să înşele, să mintă. A umbla cu mâţa în sac = a umbla cu înşelăciuni. (A… … Dicționar Român
pleoşti — PLEOŞTÍ, pleoştesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) lăsa în jos sau într o parte (sub o greutate); a (se) deforma, a (se) lăbărţa; a (se) turti, a (se) strivi. 2. tranz. A apleca, a lăsa în jos capul sau urechea. 3. refl. fig. (fam.; despre… … Dicționar Român
pleoştit — PLEOŞTÍT, Ă, pleoştiţi, te, adj. 1. Lăsat într o parte sau în jos; deplasat, deformat; turtit, strivit. ♦ Aplecat prin dărăpănare, distrugere, năruire. 2. fig. (fam.) Abătut, deprimat, descurajat, dezumflat. – v. pleoşti. Trimis de oprocopiuc, 13 … Dicționar Român
