alócuri — / alócurea adv … Romanian orthography
loc — LOC, locuri, s.n. I. 1. Punct, porţiune determinată în spaţiu. ♢ loc. adv. Din (sau de pe) loc = de acolo de unde este sau se află cineva, stând nemişcat, fără a se deplasa. În (sau pe) loc = a) pe aceeaşi bucată de pământ, acolo unde se află… … Dicționar Român
scroafă — SCROÁFĂ, scroafe, s.f. 1. Femela porcului (sau a mistreţului). ♢ expr. S a suit scroafa în copac, se spune despre un parvenit înfumurat. ♢ Compus: scroafă de baltă = pasăre din ordinul picioroangelor, cu pene roşcate, pe alocuri negre (Ardetta… … Dicționar Român
alocurea — ALÓCUREA adv. v. alocuri. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
colea — COLEÁ adv. (pop.) 1. (Cu sens local) (Pe) aici (pe) aproape, în apropiere, alături. Stă colea. ♢ expr. Ici (şi) colea sau pe ici, (pe) colea = pe alocuri. De ici, (de) colea = de aici (şi) din altă parte, dintr un loc în altul. Colea şi colea =… … Dicționar Român
colo — CÓLO adv. (Cu sens local) Acolo. ♢ expr. De colo (până) colo = dintr un loc într altul, de la un capăt la altul, încoace şi încolo, peste tot. (Pe) ici, (pe) colo sau colo şi colo = din loc în loc, pe alocurea, foarte rar. Pe colo..., pe dincolo … Dicționar Român
pe — prep. I. (Introduce un complement direct). 1. (Complementul este exprimat printr un substantiv nume propriu sau nume comun care indică o fiinţă) Îl strig pe Ion. A împuşcat pe lup în cap. ♦ (Complementul este exprimat printr un substantiv comun… … Dicționar Român
scorţioneră — SCORŢIONÉRĂ, scorţionere, s.f. Plantă erbacee perenă din familia compozeelor, cu rizom pivotant şi cărnos, de culoare brună, cu frunze mari şi flori galbene, cultivată pe alocuri pentru rădăcinile sale comestibile (Scorzonera hispanica). – Din it … Dicționar Român
scrofiţă — SCROFÍŢĂ s. (zool.) (rar) scrofuliţă, scrofuşoară. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime SCROFÍŢĂ s. v. boiştean, pitulice, purceluşă, stârc mic, stârc pitic. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime SCROFÍŢ//Ă scrofiţăe f.… … Dicționar Român
unde — ÚNDE adv., conj. I. adv. 1. (Interogativ) În ce loc? în care parte? Unde este? ♦ (Precedat de prep. de ) De la cine? din ce loc? De unde ştiţi voi? ♦ La ce? la cine? Unde te gândeşti? ♦ (În loc. adv.) Unde şi unde = din loc în loc, ici şi colo. ♦ … Dicționar Român
