- scroafă
- SCROÁFĂ, scroafe, s.f. 1. Femela porcului (sau a mistreţului). ♢ expr. S-a suit scroafa în copac, se spune despre un parvenit înfumurat. ♢ Compus: scroafă-de-baltă = pasăre din ordinul picioroangelor, cu pene roşcate, pe alocuri negre (Ardetta minuta). ♦ Epitet injurios la adresa unei femei (nesimţite, fără caracter etc.). 2. Lovitură la jocul de biliard executată rău, dar care, din întâmplare, nimereşte bine. – lat. scrofa.Trimis de LauraGellner, 19.07.2004. Sursa: DEX '98SCROAFA-CU-PURCÉI s. v. porcii.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeSCROÁFĂ s. (zool.) purcea, (pop.) poarcă, (reg.) măscuroaică, măscuroaie.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeSCROÁFĂ s. v. contrabas.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeScroáfa-cu-Purcéi (astron.) s. pr. f.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Dicţionar ortograficscroáfă s. f., g.-d. art. scroáfei; pl. scroáfeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSCROÁF//Ă scroafăe f. 1) Femelă a porcului sau a mistreţului. ♢ scroafă-de-baltă pasăre acvatică, de talie medie, cu picioare lungi, cu pene roşietice şi pe alocuri negre; scrofiţă. scroafăa-cu-Purcei constelaţie în emisfera septentrională. 2) fig. depr. Femeie lipsită de bună-cuviinţă. /<lat. scrofaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXscroáfă (-fe), s.f. 1. Femela porcului, poarcă, purcea. – 2. (arg.) Casă de bani. lat. scrōfa (Puşcariu 1565; REW 7748), cf. it. scrofa, ngr. σϰρόφα. – Der. scrofiţă, s.f. (silvie, Sylvia curruca), în Banat.Trimis de blaurb, 27.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.