poarcă

POÁRCĂ, poarce, s.f. 1. (pop.) Scroafă. 2. Joc de copii, la care unul dintre jucători, numit porcar, împinge cu un băţ spre o groapă o minge, o bilă etc., în timp ce ceilalţi jucători încearcă să-i oprească trecerea; p. ext. minge, bilă etc. cu care se joacă ♢ expr. A bate poarca = a juca jocul descris mai sus. – lat. porca.

Trimis de oprocopiuc, 28.03.2004. Sursa: DEX '98



POÁRCĂ s. v. purcea, scroafă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



de-a poárca loc. adv.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



poárcă s. f., g.-d. art. poárcei; (scroafe) pl. poárce

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



POÁR//CĂ poarcăce f. 1) pop. Femelă a porcului (sau a mistreţului); scroafă. 2) la sing. Joc de copii la care participă mai mulţi jucători aşezaţi în cerc, dintre care unul, numit porcar, se străduieşte să împingă cu băţul un obiect (os, ciot, minge etc.) într-o gropiţă, numită goger, iar ceilalţi se străduiesc să-l împiedice. A se juca de-a poarcăca. 3) Obiect care se foloseşte la acest joc. /<lat. porca

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



poárcă², poárce, s.f. (reg.) pălărie sau căciulă uzată.

Trimis de blaurb, 04.10.2006. Sursa: DAR