unde

ÚNDE adv., conj. I. adv. 1. (Interogativ) În ce loc? în care parte? Unde este? ♦ (Precedat de prep. "de") De la cine? din ce loc? De unde ştiţi voi? ♦ La ce? la cine? Unde te gândeşti? ♦ (În loc. adv.) Unde şi unde = din loc în loc, ici şi colo. ♦ (În expr.) A (nu) avea de unde = a (nu) fi în stare, a (nu) avea posibilitatea să... Ia, dacă ai de unde, se spune pentru a arăta că ceva lipseşte, nu se găseşte. 2. Deodată, numai ce. 3. (Exprimă o negaţie) Unde se mai gândeau ele la copilărie? ♢ expr. De unde (şi) până unde? = cum şi în ce fel? în ce împrejurări? în ce chip? (Da) de unde! = imposibil! cu neputinţă! II. conj. 1. (Introduce o propoziţie circumstanţială de loc) În locul în care, încotro. Să se ducă unde ştie. ♢ (Cu nuanţă temporală) Să-ţi dau două mere, unde te opreşti să le mănânci? 2. (Introduce o propoziţie atributivă) În care. E un punct însă unde drumul nostru se bifurcă. 3. (Introduce o propoziţie completivă) Ştie unde este parcul. 4. (pop.; introduce o propoziţie circumstanţială de timp) Când, în momentul în care. 5. (pop.; introduce o propoziţie circumstanţială de cauză) Pentru că, din cauză că, deoarece. 6. (Precedat de prep. "de", introduce o propoziţie concesivă) Cu toate că, deşi. A adus 10 cărţi, de unde făgăduise 12. 7. (Condiţional; în expr.) De unde nu = dacă nu, în cazul când. – lat. unde.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



ÚNDE adv., conj. 1. adv. încotro. (unde te duci?) 2. conj. (prin Transilv.) inde. (Să se ducă unde ştie.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



ÚNDE conj. v. dacă, deoarece, fiindcă, întrucât.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



nici únde adv. + adv.

Trimis de siveco, 04.03.2009. Sursa: Dicţionar ortografic



únde adv., conjcţ.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ÚNDE¹ adv. 1) (adesea în construcţii interogative) În ce loc (?); în care parte (?); încotro (?). unde plecaţi? unde locuiţi? ♢ unde şi unde a) pe alocuri; b) când şi când; uneori. De unde? din ce parte? de la cine? Pe unde? prin ce loc? prin ce parte? Până unde? până în ce loc? A (nu) avea de unde a (nu) dispune de mijloace materiale. 2) (folosit pentru a exprima o îndoială) unde să cedeze el! ♢ De unde şi până unde ?! cum adică? (Da) de unde! nici vorbă! vorbă să fie! 3) (folosit pentru a exprima spontaneitatea) Pe neaşteptate; ca din senin. unde nu începe o furtună puternică. /<lat. unde

Trimis de siveco, 10.02.2009. Sursa: NODEX



ÚNDE² conj. 1) (exprimă un raport locativ) În locul în care; încotro. S-a pornit acolo unde ştia că este aşteptată. 2) (exprimă un raport determinativ) Abia de mai cunoscu casa unde a copilărit. 3) (exprimă un raport completiv) El ne va arăta unde să ne oprim. /<lat. unde

Trimis de siveco, 10.02.2009. Sursa: NODEX



únde adv. – 1. Dinspre, în partea aceea, în locul acela: cortul unde el şedea (Negruzzi). – 2. Cînd: unde o cunoscu, căzu la pămînt (Dosoftei). – 3. Unde: unde am avut răgaz de scris? (Rebreanu). – 4. Pentru că: unde erau fraţi (Ispirescu). – Vulg. une, Trans. inde. Megl. iunde, istr. (dende). lat. undĕ (Puşcariu 1812; REW 9062), cf. it., port. onde, prov. on, cat. hon, v. sp. ond. Sensul adv. a trecut uşor la înlocuirea pron. relativ în cazurile prepoziţionale: în ex. 1 se poate spune şi cortul în care el şedea. Această extensiune, care pare incorectă, apare adesea în limbajul vulgar din Munt., cf. toate fetele unde se înfăţişase îl refuzase (Fundescu). – Comp. undeva, adv. (într-o anumită parte), der. vulg. undevaşi(lea). cf. oareunde, oriunde.

Trimis de blaurb, 17.04.2009. Sursa: DER