Dicționar Român. 2013.
hipocoristic — HIPOCORÍSTIC, Ă, hipocoristici, ce, adj. (Despre cuvinte sau despre sufixe) Care exprimă mângâiere, sentimente de afecţiune; dezmierdător, alintător, tandru. – Din fr. hypocoristique. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HIPOCORÍSTIC adj.… … Dicționar Român
dezmierdător — DEZMIERDĂTÓR, OÁRE, dezmierdători, oare, adj. Care dezmiardă; mângâietor, alintător. ♦ Care încântă, care desfată; desfătător. – Dezmierda + suf. ător. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEZMIERDĂTÓR adj. 1. v. mângâietor. 2. v.… … Dicționar Român
mângâietor — MÂNGÂIETÓR, OÁRE, mângâietori, oare, adj. Care mângâie; dezmierdător; desfătător, încântător; încurajator, consolator; mângâios. [var.: (înv. şi reg.) mângâitór, oáre adj.] [pr.: gâ ie ] – Mângâia + suf. ător. Trimis de LauraGellner, 09.12.2008.… … Dicționar Român
alinta — ALINTÁ, alínt, vb. I. 1. vb. I. 1. tranz. A dezmierda, a mângâia. 2. tranz. şi refl. A (se) răsfăţa, a (se) răzgâia. – lat. *allentare (< lentus moale, flexibil ). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ALINTÁ vb … Dicționar Român
dezmierdat — DEZMIERDÁT, Ă, dezmierdaţi, te, adj. 1. Căruia i se fac toate plăcerile, gusturile; alintat, răsfăţat. 2. (pop.) Plin de farmec; desfătător. [var.: (reg.) dizmierdát, ă adj.] – v. dezmierda. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEZMIERDÁT … Dicționar Român
drăguţ — DRĂGÚŢ, Ă, drăguţi, e, adj., s.m. şi f. 1. adj. Drăgălaş, frumuşel, graţios (ca înfăţişare sau comportare); iubit, drag. ♢ expr. A fi sau a se arăta, (adverbial) a se purta drăguţ (cu sau faţă de cineva) = a fi amabil, binevoitor (cu cineva). ♦… … Dicționar Român
măgulitor — MĂGULITÓR, OARE, măgulitori, oare, adj. (Şi adv.) Care măguleşte, linguşeşte, flatează. – v. măguli. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Măgulitor ≠ jignitor Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime MĂGULITÓR adj. linguşitor,… … Dicționar Român
ochiuţi — s.m. pl. (reg.) diminutiv (alintător) al lui ochi. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
puiuţ — PUIÚŢ, puiuţi, s.m. Puişor1 (1, 3). – Pui1 + suf. uţ. Trimis de oprocopiuc, 25.04.2004. Sursa: DEX 98 PUIÚŢ s. 1. v. puişor. 2. v. pernuţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime puiúţ s … Dicționar Român
