- drăguţ
- DRĂGÚŢ, -Ă, drăguţi, -e, adj., s.m. şi f. 1. adj. Drăgălaş, frumuşel, graţios (ca înfăţişare sau comportare); iubit, drag. ♢ expr. A fi sau a se arăta, (adverbial) a se purta drăguţ (cu sau faţă de cineva) = a fi amabil, binevoitor (cu cineva). ♦ (Substantivat, fam.). Termen alintător cu care te adresezi unei persoane iubite sau folosit când vorbeşti despre o asemenea persoană. 2. s.m. şi f. (pop.) Iubit(ă), ibovnic(ă), amant(ă). – Drag + suf. -uţ.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DRĂGÚŢ adj. 1. drăgălaş, frumuşel, (Transilv. şi Bucov.) cinaş, (fig.) dulce. (Un copil drăguţ.) 2. v. plăcut. 3. v. agreabil. 4. v. curtenitor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeDRĂGÚŢ s. v. amant, concubin, iubit, prieten.Trimis de siveco, 03.05.2008. Sursa: Sinonimedrăgúţ adj. m., s. m., pl. drăgúţi; f. sg. drăgúţă, pl. drăgúţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.