- deregla
- DEREGLÁ, deregléz, vb. I. tranz. şi refl. A face să iasă sau a ieşi din regimul normal, din funcţionarea normală; a (se) defecta, a (se) deranja, a (se) strica. – Din fr. dérégler.Trimis de LauraGellner, 10.07.2004. Sursa: DEX '98A deregla ≠ a reglaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeDEREGLÁ vb. v. defecta.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedereglá vb. (sil. -gla), ind. prez. 1 sg. deregléz, 3 sg. şi pl. deregleázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DEREGL//Á dereglaéz tranz. A face să se deregleze; a strica; a deteriora; a avaria; a defecta. /<fr. déreglerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE DEREGL//Á pers. 3 se dereglaeáză intranz. (despre sisteme tehnice) A ieşi din funcţiune; a nu mai funcţiona normal; a se strica; a se defecta; a se deteriora; a se avaria. /<fr. déréglerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDEREGLÁ vb. I. tr., refl. A (se) deranja din funcţionarea normală, a ieşi sau a face să iasă din regimul normal; a (se) strica, a (se) defecta. [< fr. dérégler].Trimis de LauraGellner, 09.05.2006. Sursa: DNDEREGLÁ vb. tr., refl. a (se) deranja din funcţionarea normală, a ieşi, a face să iasă din regimul normal; a (se) defecta. (< fr. dérégler)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.