- depănător
- DEPĂNĂTÓR, -OÁRE, depănători, -oare, subst. 1. s.m. şi f. Muncitor specializat în depănat. 2. s.n. Organ al maşinii de cusut care serveşte la depănarea aţei pe mosorelul suveicii. 3. s.f. Dispozitiv pe care sunt aşezate sculurile la maşinile de depănat; (în industria casnică) vârtelniţă. – Depăna + suf. -ător.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98depănătór (persoană) s. m., pl. depănătóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficdepănătór (instrument) s. n., pl. depănătoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDEPĂNĂT//ÓR1 depănătoroáre n. (la maşina de cusut) Dispozitiv care serveşte la depă-narea aţei pe mosorelul suveicii. /a depăna + suf. depănătorătorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDEPĂNĂT//ÓR2 depănătoroáre (depănătoróri, depănătoroáre) m. şi f. Muncitor specializat în operaţiile de depănare. /a depăna + suf. depănătorătorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.