- departe
- DEPÁRTE adv. 1. (Cu sens local) La mare distanţă. ♢ loc. prep. Departe de... = la mare distanţă de... ♢ expr. Departe de mine gândul = nici nu mă gândesc... Până departe = pe o distanţă mare. Pe departe = pe ocolite, nu de-a dreptul; indirect. Nici pe departe = nici măcar puţin; deloc. ♦ Într-un loc îndepărtat; în depărtare. A plecat departe. ♢ expr. Mai departe = dincolo de...; în continuare, înainte. De departe = de la mare distanţă, din depărtare. Rudă de departe = persoană aparţinând unei ramuri îndepărtate a familiei cuiva. 2. (Cu sens temporal) Într-un moment depărtat de timpul prezent (în trecut sau în viitor). ♢ expr. Mai departe, exprimă continuarea unei acţiuni sau dăinuirea în timp a unei situaţii. Nu mai departe = a) (în legătură cu un adverb de timp) nu a trecut sau nu va trece mai mult timp decât..., nu mai târziu decât... Nu mai departe de ieri; b) (rar, întărind un pronume personal) nu altul, chiar cu (tu, el etc.). Eu, nu mai departe, te-am văzut. – De4 + parte.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Departe ≠ aproapeTrimis de siveco, 14.03.2007. Sursa: AntonimeDEPÁRTE adv. mult. (Ce departe a aruncat suliţa!)Trimis de siveco, 28.09.2008. Sursa: Sinonimedepárte adv.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDEPÁRTE adv. 1) La mare distanţă; într-un loc îndepărtat. ♢ De departe din depărtare. Mai departe mai încolo, mai la distanţă. Nici pe departe câtuşi de puţin; deloc. Pe departe pe ocolite; indirect. A ajunge departe a) a dobândi succes; b) a trece graniţele permise. 2) Într-un moment care a precedat cu mult sau va urma. ♢ Mai departe în continuare. /de + parteTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXdeparte adv. – La (anume) distanţă. – Mr. diparte, megl. diparti. De la parte, cu prep de (Candrea-Dens., 1341; Tiktin; Candrea; Scriban), ca it. a parte, sp. apartar, fr. départ. Puşcariu, ZRPh., XXVII, 739-40, se opune acestei explicaţii afirmînd că sensul lui de-parte ar trebui să fie aproape, afirmaţie complet nejustificată, şi propune să se derive adv. din vb. (Puşcariu 500). – Der. depărta (var. îndepărta), vb. (a aşeza sau a pleca mai departe); depărtare, s.f. (distanţă; depăratare); depărtişor, adv. (destul de departe). După Puşcariu 500 (şi ZRPh., XXVII, 739), vb. depărta (mr. depărtedz, depărtare, megl. dipărtez) s-ar explica prin lat. *dequartāre, de la quartus "cartier", ca fr. écarter de la *exquartāre, calabr. iscartarsi, cf. REW 3061.Trimis de blaurb, 24.07.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.