degajare

degajare
DEGAJÁRE, degajări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) degaja şi rezultatul ei; răspândire, exalare; eliberare de o sarcină, de un obstacol. ♦ Libertate în mişcări, în comportare; nonşalanţă. 2. Operaţie de îndepărtare a unei porţiuni de material de pe o piesă, de pe un teren etc. în vederea unei operaţii ulterioare. ♢ Unghi de degajare = unghi pe care îl formează faţa de aşchiere a unei unelte de tăiat cu planul perpendicular pe suprafaţa pe care o prelucrează. 3. (concr.) Canelură circulară realizată prin aşchiere la exteriorul sau în interiorul unei piese cilindrice. – v. degaja.
Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DEGAJÁRE s. 1. v. emanaţie. 2. dezvoltare, emanare, emanaţie, producere, radiere. (degajare de căldură.) 3. v. deblocare. 4. v. descotorosire. 5. v. naturaleţe.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

degajáre s. f., g.-d. art. degajării; pl. degajări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DEGAJÁRE s.f. 1. Acţiunea de a degaja şi rezultatul ei; răspândire, exalare; eliberare de o sarcină, de un obstacol. ♦ Îndepărtare a unei porţiuni de material de pe o piesă, de pe un teren etc. 2. (concr.) Canelură circulară realizată prin aşchiere la exteriorul sau interiorul unei piese cilindrice. [< degaja\}.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

degajáre s. f., g.-d. art. degajắrii; pl. degajắri
Trimis de Laura-ana, 11.06.2007. Sursa: DOOM 2

DEGAJÁRE s. f. 1. acţiunea de a degaja. 2. îndepărtare a unei porţiuni de material de pe o piesă, de pe un teren etc. 3. canelură circulară realizată prin aşchierea la exteriorul sau interiorul unei piese cilindrice. (< degaja)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • degajáre — s. f., g. d. art. degajärii; pl. degajäri …   Romanian orthography

  • emanaţie — EMANÁŢIE, emanaţii, s.f. 1. Emitere, degajare (de gaze, de vapori, de mirosuri etc.); (concr.), ceea ce se degajează, ceea ce se emană. ♢ (geol.) Emanaţie vulcanică = a) emitere de produse gazoase legate de activitatea vulcanică; b) produs al… …   Dicționar Român

  • efervescenţă — EFERVESCÉNŢĂ, efervescenţe, s.f. Degajare rapidă şi zgomotoasă a unui gaz într o masă lichidă, datorită unei reacţii chimice sau fizice. ♦ fig. Agitaţie, frământare, fierbere. – Din fr. effervescence. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • exotermic — EXOTÉRMIC, Ă, exotermici, ce, adj. (Despre procese fizice sau chimice) Care se produce cu degajare de căldură; exoterm. – Din fr. exothermique. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  EXOTÉRMIC adj. (fiz., chim.) exoterm. Trimis de siveco …   Dicționar Român

  • nonşalanţă — NONŞALÁNŢĂ s.f. (livr.) Indiferenţă; degajare (ostentativă). – Din fr. nonchalance. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  NONŞALÁNŢĂ s. v. degajare, dezinvoltură, firesc, naturaleţe, simplitate, spontaneitate. Trimis de siveco, 13.09 …   Dicționar Român

  • deflagraţie — DEFLAGRÁŢIE, deflagraţii, s.f. Ardere explozivă a unui corp (cu flacără sau cu scântei), care se propagă cu viteză relativ mică. ♦ fig. (Rar) Deflagraţie mondială = război (mondial). – Din fr. déflagration, lat. deflagratio. Trimis de dante,… …   Dicționar Român

  • foc — FOC1, focuri, s.n. I.1. Ardere violentă cu flacără şi cu dezvoltare de căldură; (concr.) materie în curs de ardere. ♢ (În exclamaţii sau imprecaţii, adesea glumeţ sau fam.) Se făcu frumoasă, arz o focul. ♢ Foc de artificii = ardere de materii… …   Dicționar Român

  • roşaj — roşáj s. n., pl. roşáje Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  ROŞÁJ s.n. (Metal.) Degajare de gaz, dizolvat în prealabil, care se produce în cursul solidificării (solidifica) unor metale sau aliaje. [< fr. rochage].… …   Dicționar Român

  • bombă — BÓMBĂ, bombe, s.f. 1. Proiectil aerodinamic încărcat cu materie explozivă, incendiară etc., care se aruncă din avion asupra obiectivelor terestre; (rar) proiectil de tun. ♢ Bombă atomică (sau nucleară) = bombă bazată pe energia nucleară, cu o… …   Dicționar Român

  • combustie — COMBÚSTIE, combustii, s.f. Ardere. – Din fr. combustion, lat. combustio. Trimis de hai, 09.07.2004. Sursa: DEX 98  COMBÚSTIE s. v. ardere. (Corp care întreţine combustie.) Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  combústie s. f. (sil. ti… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”