deflagraţie

DEFLAGRÁŢIE, deflagraţii, s.f. Ardere explozivă a unui corp (cu flacără sau cu scântei), care se propagă cu viteză relativ mică. ♦ fig. (Rar) Deflagraţie mondială = război (mondial). – Din fr. déflagration, lat. deflagratio.

Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX '98



deflagráţie s. f. (sil. -fla-gra-ţi-e), art. deflagráţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. deflagráţiei; pl. deflagráţii, art. deflagráţiile (sil. -ţi-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DEFLAGRÁŢI//E deflagraţiei f. tehn. Ardere însoţită de explozie şi de degajare de căldură. [art. deflagraţia; G.-D. deflagraţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. déflagration, lat. deflagratio, deflagraţieonis

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DEFLAGRÁŢIE s.f. (Rar) Ardere vie însoţită de explozie şi de degajare de căldură. ♦ Ardere cu explozie în care reacţia se propagă cu viteze mici. [gen. -iei, var. deflagraţiune s.f. / cf. fr. déflagration, lat. deflagratio].

Trimis de LauraGellner, 18.02.2005. Sursa: DN



DEFLAGRÁŢIE s. f. 1. ardere explozivă în care reacţia de descompunere se propagă cu viteze mici. 2. explozie violentă. 3. conflict generalizat. (< fr. déflagration, lat. deflagratio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN