- defeca
- DEFECÁ, defechez, vb. I. tranz. 1. A limpezi un lichid, provocând depunerea substanţelor care se află în suspensie. ♦ A precipita albuminele dintr-o soluţie cu ajutorul unui reactiv chimic pentru a purifica soluţia. ♦ A purifica zemurile din industria zahărului prin tratare cu lapte de var. 2. A evacua materiile fecale din intestin. – Din fr. déféquer, lat. defaecare.Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX '98DEFECÁ vb. (fiziol.) a ieşi, (pop.) a se căca, a se cufuri, a se scârnăvi, a se spârcâi, (reg.) a se spurca.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimedefecá vb., ind. prez. 1 sg. defechéz, 3 sg. şi pl. defecheázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DEFE//CÁ defecachéz tranz. 1) (lichide) A limpezi, provocând sedimentarea substanţelor dizolvate. 2) (soluţii) A purifica prin sedimentarea albuminelor cu ajutorul unui reactiv chimic. 3) (materii fecale) A evacua din intestine. /<fr. déféquer, lat. defaecareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDEFECÁ vb. I. tr. 1. A limpezi (o substanţă, un lichid). 2. A evacua materiile fecale din intestin. [< fr. déféquer, cf. lat. defaecare].Trimis de LauraGellner, 04.05.2006. Sursa: DNDEFECÁ vb. tr. 1. a limpezi un lichid prin depunerea substanţelor pe care le conţine în suspensie. ♢ a precipita albuminele dintr-o soluţie. ♢ a purifica zemurile, în industria zahărului. 2. a evacua materiile fecale din intestin. (< fr. déféquer, lat. defaecare)Trimis de raduborza, 17.01.2008. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.