defecare

defecare
DEFECÁRE, defecări, s.f. Acţiunea de a defeca şi rezultatul ei. – v. defeca.
Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DEFECÁRE s. (fiziol.) defecaţie, ieşire, purgaţie, (pop.) căcare, cufureală, (înv.) purgare, (eufe-mistic) scaun.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

defecáre s. f., g.-d. art. defecării; pl. defecări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DEFECÁRE s.f. Acţiunea de a defeca şi rezultatul ei; defecaţie. [< defeca].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • defecare — [dal lat. defaecare (der. di faex faecis feccia ), attrav. il fr. déféquer ] (io defèco, tu defèchi, ecc.). ■ v. intr. (aus. avere ) (fisiol.) [espellere le feci] ▶◀ Ⓖ andare di corpo, Ⓖ (volg.) cacare, evacuare, Ⓖ (fam.) fare la cacca,… …   Enciclopedia Italiana

  • defecare — de·fe·cà·re v.intr. e tr. (io defèco) 1. v.intr. (avere) CO evacuare le feci Sinonimi: andare di corpo, cacare. 2. v.tr. TS chim., enol. purificare un liquido, spec. vino, sottoponendolo a opportuno trattamento chimico o meccanico {{line}}… …   Dizionario italiano

  • defecare — {{hw}}{{defecare}}{{/hw}}A v. intr.  (io defeco , tu defechi ; aus. avere ) Espellere le feci. B v. tr. Purificare un liquido precipitandone le impurezze …   Enciclopedia di italiano

  • defecare — A v. intr. espellere le feci, andare di corpo, cacare (volg.), scaricarsi, evacuare B v. tr. (chim.) purificare, decantare, filtrare CONTR. inquinare, intorbidare …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • defecaţie — DEFECÁŢIE, defecaţii, s.f. Evacuare a materiilor fecale din intestin. – Din fr. défécation, lat. defaecatio. Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX 98  DEFECÁŢIE s. v. defecare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  defecáţie s. f.… …   Dicționar Român

  • cacare — ca·cà·re v.intr. e tr. CO 1. v.intr. (avere) volg., espellere escrementi, defecare Sinonimi: defecare, farla. 2. v.tr., espellere defecando | anche fig.: cacare soldi, denari, ecc. 3. v.tr., fig., gerg., nel linguaggio giovanile: tenere in… …   Dizionario italiano

  • cacca — càc·ca s.f. AD 1a. fam., escremento: il bimbo ha fatto la cacca, ho pestato una cacca di cane; farsi la cacca addosso, sotto, imbrattarsi di feci o, iperb., avere bisogno urgente di defecare; scappare la cacca a qcn., avere urgente bisogno di… …   Dizionario italiano

  • cacare — (settentr. cagare) [lat. cacare ] (io caco, tu cachi, ecc.), volg. ■ v. intr. (aus. avere ) [espellere le feci] ▶◀ andare di corpo, Ⓣ (fisiol.) defecare, Ⓣ (fisiol.) evacuare, (fam.) fare la cacca, (eufem.) liberarsi, (fam.) scaricarsi, [nel… …   Enciclopedia Italiana

  • cacata — (settentr. cagata) s.f. [part. pass. femm. di cacare ], volg. 1. a. [l atto del defecare] ▶◀ Ⓣ (fisiol.) defecazione, Ⓣ (fisiol.) deiezione, Ⓣ (fisiol.) evacuazione. b. [il prodotto del defecare] ▶◀ [➨  …   Enciclopedia Italiana

  • Latin profanity — is the profane, indecent, or impolite vocabulary of Latin, and its uses. The profane vocabulary of early Vulgar Latin was largely sexual and scatological: the abundance[1] of religious profanity found in some of the Romance languages is a… …   Wikipedia

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”