defecare — DEFECÁRE, defecări, s.f. Acţiunea de a defeca şi rezultatul ei. – v. defeca. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEFECÁRE s. (fiziol.) defecaţie, ieşire, purgaţie, (pop.) căcare, cufureală, (înv.) purgare, (eufe mistic) scaun. Trimis de… … Dicționar Român
cufureală — CUFUREÁLĂ s. v. defecare, defecaţie, diaree, ieşire, purgaţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime cufureálă s. f., g. d. art. cufurélii; pl. cufuréli Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
căcare — CĂCÁRE s. v. defecare, defecaţie, ieşire, purgaţie. Trimis de siveco, 20.12.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
defecaţiune — DEFECAŢIÚNE s.f. v. defecaţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
dischezie — DISCHEZÍE s. f. defecaţie dificilă. (< fr. dyschésie) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
encoprezis — ENCOPRÉZIS s. n. defecaţie involuntară. (< fr. encoprésis) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
excrement — EXCREMÉNT, excremente, s.n. Materie rezultată din digestie, care se elimină din corpul oamenilor sau al animalelor prin anus; (materii) fecale; murdărie (1). – Din fr. excrément, lat. excrementum. Trimis de ionel bufu, 16.06.2004. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
purgare — PURGÁRE, purgări, s.f. (Rar) Acţiunea de a se purga şi rezultatul ei. – v. purga. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PURGÁRE s. v. defecare, defecaţie, ieşire, purgaţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime purgáre s. f … Dicționar Român
scaun — SCÁUN, scaune, s.n. I. 1. Mobilă (de lemn, de metal etc.) cu sau fără spetează, pe care poate să şadă o singură persoană. ♢ Scaun de tortură (sau de supliciu) = dispozitiv în formă de scaun pe care, în vechime, era imobilizat cel supus torturii.… … Dicționar Român
