decolteu

decolteu: DECOLTÉU, decolteuri, s.n. Răscroială de diferite forme făcută în jurul gâtului, la o rochie, la o bluză etc. ♦ Parte a corpului care apare descoperită din răscroiala de la gât a unei haine femeieşti. – Din fr. décolleté.

Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX '98

decoltéu s. n., art. decoltéul; pl. decoltéuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DECOLTÉU decolteuri n. 1) Răscroială adâncită în jurul gâtului (la o haină femeiască). 2) Parte a corpului care rămâne descoperită datorită răscroielii adâncite din jurul gâtului la o haină. /<fr. décolleté

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DECOLTÉU s.n. Partea decoltată a unei haine femeieşti. ♦ Parte a corpului care apare din răscroiala de la gât a unei haine femeieşti. [pl. -uri. / < fr. décolleté].

Trimis de LauraGellner, 04.05.2006. Sursa: DN

DECOLTÉU s. n. partea răscroită în jurul gâtului a unei haine femeieşti. ♢ partea descoperită a gâtului şi a umerilor la femei. (< fr. décolleté)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Нужен реферат?

decoltat — DECOLTÁT, Ă, decoltaţi, te, adj. 1. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Cu decolteu (mare); (despre persoane) care poartă rochii, haine etc. cu decolteu. 2. (fam.) Indecent, necuviincios. – Din fr. décolleté. Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX… … Dicționar Român
decolta — DECOLTÁ, decoltez, vb. I. tranz. A răscroi mult un obiect de îmbrăcăminte (feminină) în jurul gâtului, adâncind uneori tăietura în faţă, în spate sau peste umeri. – Din fr. décolleter. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 decoltá (a… … Dicționar Român
corset — CORSÉT, corsete, s.n. Centură elastică lată (şi întărită cu balene), care serveşte la strângerea taliei. ♢ Corset gipsat = (sau medical) = aparat special făcut din ghips sau din alt material, care serveşte la imobilizarea coloanei vertebrale sau… … Dicționar Român
croi — CROI1, croiuri, s.n. Croială (1). – Din croială (derivat regresiv). Trimis de IoanSoleriu, 28.09.2008. Sursa: DEX 98 CROÍ2, croiesc, vb. IV. 1. tranz. A tăia un material după forma şi măsura indicată sau după un contur desenat în prealabil,… … Dicționar Român
gură — GÚRĂ, guri, s.f. I. 1. Cavitate din partea anterioară (şi inferioară) a capului oamenilor şi animalelor, prin care alimentele sunt introduse în organism; p. restr. buzele şi deschizătura dintre ele; buze. ♢ loc. adv. Gură n gură = foarte aproape… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias