decolta

decolta: DECOLTÁ, decoltez, vb. I. tranz. A răscroi mult un obiect de îmbrăcăminte (feminină) în jurul gâtului, adâncind uneori tăietura în faţă, în spate sau peste umeri. – Din fr. décolleter.

Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

decoltá (a răscroi) vb., ind. prez. 1 sg. decoltéz, 3 sg. şi pl. decolteáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DECOLT//Á decoltaéz tranz. (haine) A prevedea cu decolteu. /<fr. décolleter

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DECOLTÁ vb. I. tr. A croi (o rochie, o haină etc.) în aşa fel ca o parte a pieptului, a umerilor (uneori şi a spatelui) să rămână descoperită; a răscroi mult în jurul gâtului o rochie, o haină etc. [< fr. décolleter].

Trimis de LauraGellner, 17.02.2005. Sursa: DN

decoltá (decoltéz, decoltát), vb. – A răscroi mult un obiect de îmbrăcăminte. fr. décolleter. – Der. (din fr.) decolteu, s.n.; decoltat, adj. (răscroit; îndrăzneţ).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

DECOLTÁ vb. tr. a croi (o rochie, o haină etc.) în aşa fel ca o parte a pieptului, a umerilor şi a spatelui să rămână descoperite. (< fr. décolleter)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

decoltá — vb., ind. prez. 1 sg. decoltéz, 3 sg. şi pl. decolteázã … Romanian orthography
decoltare — decoltáre s. f., pl. decoltări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic DECOLTÁRE s.f. Acţiunea de a decolta; răscroire (a rochiilor, a bluzelor); decoltaj. [<decolta]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
decoltat — DECOLTÁT, Ă, decoltaţi, te, adj. 1. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Cu decolteu (mare); (despre persoane) care poartă rochii, haine etc. cu decolteu. 2. (fam.) Indecent, necuviincios. – Din fr. décolleté. Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX… … Dicționar Român
croi — CROI1, croiuri, s.n. Croială (1). – Din croială (derivat regresiv). Trimis de IoanSoleriu, 28.09.2008. Sursa: DEX 98 CROÍ2, croiesc, vb. IV. 1. tranz. A tăia un material după forma şi măsura indicată sau după un contur desenat în prealabil,… … Dicționar Român
scoabă — SCOÁBĂ, scoabe, s.f. 1. Piesă metalică formată dintr o bară cu capetele îndoite în unghi drept şi ascuţite la vârf, folosită mai ales în construcţii provizorii, pentru a fixa între ele piese de lemn. ♦ (pop. şi fam.) Epitet depreciativ pentru o… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias