Dicționar Român. 2013.
răzor — RĂZÓR1, răzoare, s.n. 1. Fâşie îngustă de pământ nelucrat, servind drept hotar şi potecă între două ogoare; hat. 2. Loc arat; ogor. 3. Strat de flori sau de legume în grădini; brazdă. 4. Cărăruie (într o grădină). – Din bg. razor. Trimis de… … Dicționar Român
cărăruică — CĂRĂRÚICĂ, cărăruici, s.f. Cărăruie. – Cărare + suf. uică. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CĂRĂRÚICĂ s. v. cărăruie, cărăruşă, potecuţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime cărărúică s. f., g. d. art. cărărúicii; … Dicționar Român
cărărea — CĂRĂREÁ, cărărele, s.f. Cărăruie. – Din cărare + suf. ea. Trimis de gall, 03.02.2008. Sursa: DLRM … Dicționar Român
cărăruşă — CĂRĂRÚŞĂ, cărăruşe, s.f. Cărăruie. – Cărare + suf. uşă. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CĂRĂRÚŞĂ s. v. potecuţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime cărărúşă s. f., art. cărărúşa, g. d … Dicționar Român
potecea — POTECEÁ, potecele, s.f. (pop.) Potecuţă. – Potecă + suf. ea. Trimis de oprocopiuc, 04.04.2004. Sursa: DEX 98 POTECEÁ s. v. cărăruie, cărăruşă, potecuţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime poteceá s. f … Dicționar Român
potecuţă — POTECÚŢĂ, potecuţe, s.f. Diminutiv al lui potecă; potecea. ♢ expr. A lua potecuţa (înapoi) = a se întoarce, a face cale întoarsă. – Potecă + suf. uţă. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98 POTECÚŢĂ s. cărăruie, cărăruşă, (pop.) cărăruică,… … Dicționar Român
tragă — trágă, trắgi, s.f. (reg.) 1. tub de tras vin din butoi; furtun. 2. cociorvă. 3. sanie. 4. cărăruie. 5. targă. 6. coş purtat în spinare. 7. ţarc, strungă. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
târă — s.f. (reg.) cărăruie în pădure. Trimis de blaurb, 07.03.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
