Dicționar Român. 2013.
cărăruică — CĂRĂRÚICĂ, cărăruici, s.f. Cărăruie. – Cărare + suf. uică. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CĂRĂRÚICĂ s. v. cărăruie, cărăruşă, potecuţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime cărărúică s. f., g. d. art. cărărúicii; … Dicționar Român
cărăruie — CĂRĂRÚIE, cărărui, s.f. Diminutiv al lui cărare (1); cărăruşă, cărăruică. – Cărare + suf. uie. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CĂRĂRÚIE s. v. potecuţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime cărărúie s. f., art … Dicționar Român
potecea — POTECEÁ, potecele, s.f. (pop.) Potecuţă. – Potecă + suf. ea. Trimis de oprocopiuc, 04.04.2004. Sursa: DEX 98 POTECEÁ s. v. cărăruie, cărăruşă, potecuţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime poteceá s. f … Dicționar Român
potecuţă — POTECÚŢĂ, potecuţe, s.f. Diminutiv al lui potecă; potecea. ♢ expr. A lua potecuţa (înapoi) = a se întoarce, a face cale întoarsă. – Potecă + suf. uţă. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98 POTECÚŢĂ s. cărăruie, cărăruşă, (pop.) cărăruică,… … Dicționar Român
