Dicționar Român. 2013.
cărunt — CĂRÚNT, Ă, cărunţi, adj. (Despre păr, barbă, mustaţă) Care a început să albească; alb, albit. ♦ (Despre oameni) Care are fire de păr alb. – lat. canutus. Trimis de valeriu, 03.04.2008. Sursa: DEX 98 CĂRÚNT adj. încărunţit, sur, (pop.) înspicat … Dicționar Român
caniţie — CANÍŢIE s.f. Albire totală sau parţială a părului. – Din fr. canitie, lat. canities. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98 CANÍŢIE s. (biol.) cărunteţe, cărunţeală, (rar) cărunţie. (caniţie părului unei persoane.) Trimis de siveco, 05.08 … Dicționar Român
cărunteţe — CĂRUNTÉŢE s.f. Faptul de a fi cărunt, cărunţeală, cărunţie; p. ext. bătrâneţe. – Cărunt + suf. eţe. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CĂRUNTÉŢE s. v. caniţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime CĂRUNTÉŢE s. v. bătrâneţe … Dicționar Român
cărunţie — CĂRUNŢÍE s.f. (Rar) Cărunteţe. – Cărunt + suf. ie. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CĂRUNŢÍE s. v. caniţie, cărunteţe, cărunţeală. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime cărunţíe s. f., art. cărunţía, g. d. cărunţíi … Dicționar Român
