Dicționar Român. 2013.
cărunt — CĂRÚNT, Ă, cărunţi, adj. (Despre păr, barbă, mustaţă) Care a început să albească; alb, albit. ♦ (Despre oameni) Care are fire de păr alb. – lat. canutus. Trimis de valeriu, 03.04.2008. Sursa: DEX 98 CĂRÚNT adj. încărunţit, sur, (pop.) înspicat … Dicționar Român
încărunţi — ÎNCĂRUNŢÍ, încărunţesc, vb. IV. intranz. (Despre păr) A începe să albească; a deveni cărunt; (despre persoane) a începe să albească la păr; a cărunţi; p. ext. a îmbătrâni. – În + cărunt. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNCĂRUNŢÍ vb … Dicționar Român
cărunta — CĂRUNTÁ vb. I. v. cărunţi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
cărunţa — cărunţá (= cărunţi) vb. (ind. prez. 1 cărunţez) Trimis de gall, 15.01.2008. Sursa: DMLR … Dicționar Român
cărunţeală — CĂRUNŢEÁLĂ s.f. Cărunteţe. – Cărunţi + suf. eală. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 CĂRUNŢEÁLĂ s. v. caniţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime cărunţeálă s. f., g. d. art. cărunţélii … Dicționar Român
cărunţit — CĂRUNŢÍT, Ă, cărunţiţi, te, adj. (înv.) Încărunţit. – v. cărunţi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
