cărunţie

cărunţie
CĂRUNŢÍE s.f. (Rar) Cărunteţe. – Cărunt + suf. -ie.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

CĂRUNŢÍE s. v. caniţie, cărunteţe, cărunţeală.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

cărunţíe s. f., art. cărunţía, g.-d. cărunţíi, art. cărunţíei
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • caniţie — CANÍŢIE s.f. Albire totală sau parţială a părului. – Din fr. canitie, lat. canities. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98  CANÍŢIE s. (biol.) cărunteţe, cărunţeală, (rar) cărunţie. (caniţie părului unei persoane.) Trimis de siveco, 05.08 …   Dicționar Român

  • cărunteţe — CĂRUNTÉŢE s.f. Faptul de a fi cărunt, cărunţeală, cărunţie; p. ext. bătrâneţe. – Cărunt + suf. eţe. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CĂRUNTÉŢE s. v. caniţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  CĂRUNTÉŢE s. v. bătrâneţe …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”